Calea amară a Chinei

0Autor: Rana Mitter
Rating:
Editura: All

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Îmi place să călătoresc. Şi aici ar urma firesc: destul de clişeic, nu? Totuşi, acest mister strâns în noţiunea neîncăpătoare "călătorie" cred că a fascinat dintotdeauna, chiar dacă la un nivel inconştient. Motivele sunt diverse: dorinţa de a evada dintre pereţii strâmţi ai zilelor obişnuite în căutarea acelui refugiu de "relaxare" , curiozitatea pe care nu ţi-o poţi reprima atunci când vine vorba de un tărâm necunoscut şi poate chiar fuga de sine, de gândurile şi frământările personale. În funcţie de motiv este stabilită probabil şi destinaţia pe care urmează să o cunoşti având la îndemână de obicei un ghid de orientare.

Mărturisesc că după lecturarea cărţii lui Rana Mitter am simţit că atunci când voi avea ocazia de a păşi în lumea actuală a Chinei voi putea înţelege dintr-o altă perspectivă diferenţele culturale despre forma cărora se aminteşte peste tot, esenţa lor rămânând însă de cele mai multe ori neclară. În ciuda formatului asemănător cu manualele de istorie din liceu, Calea amară a Chinei. Confruntarea cu lumea modernă reprezintă mai degrabă un ghid cultural, social şi politic, absolut necesar pentru a putea identifica coordonatele corecte ale spaţiului şi timpului Chinei moderne. [Citeste tot Articolul]

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

Traian

0Autor:Julian Bennett
Rating:
Editura: All


Domnia împăratului Traian a fost mai puţin tumultuoasă sau spectaculoasă decât cea a predecesorilor săi şi cu siguranţă mai productivă şi prosperă decât cea a succesorilor săi, care au reuşit printre altele să dea foc Romei şi să doneze provincie după provincie barbarilor. Şi tocmai din aceste motive lumea îşi aminteşte mai degrabă de Iulius Caesar sau Nero decât de Traian şi avem mai multe filme cu Antoniu şi Cleopatra decât cu Traian şi Decebal. Cu toate acestea, împăraţii care au venit după el erau învestiţi de Senat cu urarea "să fie mai fericit decât Augustus şi mai bun decât Traian".

Ascensiunea lui Traian la tron a fost spectaculoasă, în sensul că s-a bazat exclusiv pe merit, un lucru rar în acele vremuri. Traian s-a născut în Hispania Baetica, o provincie din sudul Spaniei, într-o familie de non-patricieni. Cariera sa strălucită în armata romană a culminat cu înfrângerea revoltei lui Antonius Saturnius. Împăratul Dominiţian a murit în 96 şi a fost urmat la tron de Marcus Nerva, un senator nu foarte apreciat de armata romană, care l-a adoptat pe Traian pentru a preveni o revoltă armată. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Istorii pierdute

0Autor:Joel Levy
Rating:
Editura: All
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Am o imaginaţie destul de bogată zic eu, care începe să lucreze intens mai ales atunci când văd cuvântul "istorie" alături de unele ca "mister", "pierdut", "enigmă" sau "adevăr". Prin urmare sunt mare fană a cărţilor care au în titlu o combinaţie între cuvintele de mai sus şi nu de puţine ori mi s-a întâmplat să cumpăr tot felul de volume care promiteau să zguduie lumea din temelii cu descoperirile lor. Şi nu neapărat pentru că aş fi crezut că voi avea o revelaţie de proporţii ci pentru a afla care sunt evenimentele şi persoanele care ridică întrebări.

Am dat însă de multe ori fie peste cărţi care promiteau marea cu sarea dar nu făceau decât să expună nişte ipoteze referitoare la rezolvarea enigmelor (unde mai pui că unele erau ipoteze personale ale autorului), fie peste unele care nu mai ţineau cont de titlul pe care îl aveau, fiind doar un mijloc pentru autor de a îşi exprima nişte idei năstruşnice. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 11 COMENTARII si spune-ti parerea!

Intervenţii

0Autor: Noam Chomsky
Rating:
Editura: Vellant

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Ceva de spital românesc

Un adolescent încă într-a 12-a îmi povestea că fusese nevoit să se interneze o săptămână într-unul din spitalele bucureştene din cauza unei diagnostic posibil de leucemie. Era extrem de revoltat că nimeni din personalul medical nu mişca un deget fără şpaga aferentă şi îmi spunea că acea săptămână îl costase în jur de 15 milioane şi asta fără operaţie. Asistentele medicale erau de o nesimţire strigătoare la cer, nu mişcau un deget fără să fie gâdilate la buzunar, doctorii nici nu se uitau la tine fără plicuri cu un număr consistent de milioane, în fine i se părea cumplit gândul de a mai călca vreodată printr-un astfel de loc al corupţiei generalizate. L-am întrebat dacă i se par mult 15 milioane, atunci ce ar spune să plătească pentru aceeaşi săptămână 4000 de euro. Cum vine asta, s-a scandalizat el. Atunci i-am dat un răspuns intuitiv, confirmat ulterior şi de Noam Chomsky: e adevărat că în Occident asistentele şi doctorii nu primesc atenţii băneşti din partea pacienţilor, dar la sfârşit managerul spitalului vine cu o notă de plată în care îţi arată cum tratamentele au depăşit nivelul asigurării şi acestea costă nu mai puţin de 4000 de dolari sau, dacă există o asigurare consistentă, atunci vine cu pretextul că e nevoie de o donaţie pentru funcţionarea în bune condiţii a spitalului şi scorul de la care se începe este de 4000 de euro. Nu e posibil asta, a afirmat tânărul meu prieten şi apoi la câţi pacienţi vin pe zi într-un spital cine să stea de fiecare cu nota de plată. Am zâmbit" se vedea că e încă la liceu şi nu cunoaşte eficacitatea încasatorilor de bir.

Spitalul american

O astfel de poveste se continuă în rândurile Intervenţiilor lui Noam Chomsky. Am aflat că jumătate din falimentele anului 2005 din SUA au fost cauzate de datoriile pacienţilor faţă de spitale?! Ce fel de sistem de sănătate e acela care duce la ruină aproape jumătate dintre clienţii săi afacerişti? Cât oare o costa acolo un tratament de depistare a leucemiei? O casă, un teren, o firmă? Mai mult, asistenţa medicală este remarcabilă doar pentru oamenii care contează sau care au bani suficienţi. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Graffiti

0Autor: Nicholas Ganz
Rating:
Editura: Vellant

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Două amintiri legate de graffiti sunt încă foarte vii în mintea mea. Una este din prima zi de liceu, când am văzut pictat pe peretele din spate primul text care să nu fie o fâsâială ilizibilă: scria "El Dorado" şi era foarte frumos colorat. A doua amintire este tot din aceeaşi perioadă- văzând avântul pe care şi l-au luat "artiştii" de la noi din liceu şi având la dispoziţie un calcan (peretele, nu peştele!) inestetic, doamna directoare (parcă Miloş, pentru cunoscători: P) a organizat o acţiune de înfrumuseţare a acestuia. Colajul rezultat a fost unul reuşit din câte îmi amintesc, însă nu cred că mai poate fi văzut azi.

Artă sau vandalism?

Am auzit de multe ori această întrebare, atunci când se aduce în discuţie graffitiul. Controverse, manifestări, dorinţa de recunoaştere pe de o parte, distrugerea bunurilor pe de alta. Fiecare are propria lui părere. Şi cum vă vorbesc despre o carte cu şi despre graffiti, îmi voi exprima şi eu părerea: atâta timp cât artiştii nu obţin permisiunea de a desena pe ceva ce nu le aparţine, eu zic că se numeşte vandalism. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 6 COMENTARII si spune-ti parerea!

Panorama iluminismului

0Autor: Dorinda Outram
Rating:
Editura: All

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Cel mai important lucru de reţinut atunci când vorbim despre istorie este că nimic nu se sfârşeşte cu adevărat. Prin urmare vorbim despre ceva inexistent, lucrăm cu termeni abstracţi care există doar într-un univers imaginar unde timpul este oprit în loc. De aceea primul capitol al cărţii, intitulat sugestiv "Ce a fost iluminismul?", este un paradox în sine. Dacă iluminismul este ceva mort şi îngropat şi vorbim despre el la trecut, de ce să-l mai aducem în discuţie? Dar simpla existenţă a Panoramei Iluminismului, de la concepţia ei în mintea autoarei la rezultatul finit care a ieşit din tipar, dovedeşte că perioada istorică şi fenomenul social numit iluminism mai are efecte şi în zilele noastre.

Ca să citez primul rând al cărţii, "Iluminismul este asemenea unui ocean în care un adevărat sistem de vânturi şi maree se mişcă în direcţii diferite". Adică nu ne-am decis încă asupra unei definiţii exacte. Cronologic, vorbim despre secolul al XVII-lea, începând cu Descartes şi al său Discurs asupra metodei în 1637 şi terminându-se cu Războaiele Napoleonieni sau moartea lui Voltaire în 1778. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!

Panorama lumii clasice

0Autor: Nigel Spivey, Michael Squire
Rating:
Editura: All

(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)

Când vine vorba despre cărţi, pe lângă beletristică, la care nu aş putea renunţa niciodată, am două mari pasiuni: cărţile cu poze (şi nu, nu mi-e lene să citesc :P ) şi cărţile de istorie. Cartea cu poze din Bucureşti, cartea cu Africa, cartea cu poze din casele oamenilor, cartea cu picturi şi atlasul de istorie stau la loc de mare cinste în biblioteca mea. Şi cum 2 în 1 e mai bine decât doar 1, când dau peste o carte care îmbină pozele cu istoria îmi este clar că va fi una din cărţile asupra căreia voi reveni de multe ori, chiar dacă o citesc o dată.

Cum parcurgi însă o carte de istorie de 355 de pagini, în format doar ceva mai mic de o foaie A3? Răspunsul este: mai greu, dar cu fascinaţie şi nerăbdare. Cu părere de rău că nu poţi "înmagazina" toată informaţia, cu sentimentul că ţii în mână ceva cu adevărat preţios şi cu dorinţa de a râde de cei care nu au auzit de cartea pe care ai citit-o tu. Hmmm... cred că asta înseamnă pasiune :) . Însă neapărat trebuie parcursă în casă, unde, dacă eşti o fire mai sportivă, o poţi folosi şi pe post de ganteră. [Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!