Scris de Alexandra Gaujan • 23 November 2012 • in categoria Lit. contemporana
Când o poveste se învârte în jurul unui personaj care ar vrea să se fi născut evreu, ai cărui prieteni apropiaţi sunt evrei şi care se străduieşte să identifice şi să cucerească o evreică autentică, nu prea are rost să te interesezi cu privire la originea rasială a autorului. S-ar părea că-i acuz pe scriitorii evrei de narcisism; chiar de-ar fi aşa, cred că le vine bine.
„Atât de diferită de mamele fiilor lui, ale căror sarcini el nici nu le observase.
Nu e mai puţin adevărat că îl lăsaseră înainte să ştie că sunt însărcinate.
Dar ar fi trebuit ca el să observe măcar că îl părăsiseră.”
Julian Treslove, fost realizator de emisiuni nocturne la BBC, lucrează ca sosie pentru o gamă largă de actori hollywoodieni. Este genul de individ pe care îl uiţi îndată ce ţi-a ieşit din raza vizuală. Are doi copii cu două dintre femeile care l-au părăsit de-a lungul timpului. Romantismul lui presupune ca femeia iubită să moară înainte de vreme sau, cel puţin, să sufere permanent: „Erau dăţi când murea el în braţele ei, dar era mai bine când ea murea în braţele lui. Aşa ştia că era îndrăgostit: dacă nu presimţea moartea ei, nu exista nici o cerere în căsătorie.”
Sam Finkler, absolvent de filosofie morală care îşi câştigă existenţa publicând cărticele de self-help care pretind să îmbine marile idei filosofice şi cultura pop, reprezintă pentru Julian modelul de sofisticare şi bravadă intelectuală pe care îl pizmuieşte la adăpostul unei prietenii de o viaţă.
Libor Sevcik este fostul profesor de istorie al primilor doi şi ex-corespondent de presă la Hollywood. Pe lângă rasa iudaică, împarte cu Sam condiţia de văduv. În chestiuni evreieşti, cei doi au însă păreri contrare: dacă Libor se bucură să participe la ritualuri, fără să fie preocupat în mod deosebit de aspectele lor religioase, Sam susţine că se ruşinează de iudaism şi, în special, de sionism. Iar Julian, englez get-beget, visează cu ochii deschişi că va fi iniţiat în misterele pe care crede că le sesizează la tot pasul în cultura prietenilor săi.
Howard Jacobson a câştigat Premiul Man Booker pentru Chestiunea Finkler în 2010, lucru relativ surprinzător pentru un scriitor înclinat către comedie. Bănuiesc că atenţia pe care a atras-o romanul se datorează în mare parte abordării conflictului aparent fără soluţie dintre israelieni şi palestinieni, despre care Jacobson a scris şi în calitate de jurnalist.
Stereotipiile sunt menţinute până după jumătatea romanului: idealistul, pragmaticul, bătrânul înţelept şi loial. Ultimul sfert al poveştii o ia într-o direcţie puţin mai sumbră decât te-ai aştepta, puţin mai interesantă decât autoironia evreiască consacrată de ceva vreme la Hollywood.
Personajele nu rămân la dimensiunile stereotipe conturate în prima parte a volumului. Cu toate că romanul este mult mai mult decât o poveste amuzantă despre trei prieteni care îmbătrânesc împreună, Jacobson nu se împrăştie în prea multe direcţii de semnificaţie – scrie pentru cei atraşi cât de cât de cultura iudaică.
Fanilor J. S. Foer (căruia i-a plăcut cartea) şi ai autoironiei; celor interesaţi de o soluţie pentru frica de moarte despre care scria DeLillo în Zgomot alb: fascinaţia calmă faţă de aceasta.
@Cosmin: Am simtit nevoia sa-i raspund acestui domn cand am gasit comentariul, pentru ca a criticat nefondat o lucrare bine facuta in niste termeni deplasati. Dupa unsprezece ani de traduceri literare si douazeci si doua de carti aparute la edituri ca Paideia, Niculescu, Rao si Litera, nu m-as justifica decat fata de niste colegi de breasla sau eventual unor profesori de-ai mei, nu cred ca este cazul aici. Dar tocmai pentru ca sunt critica cu munca mea si imi pasa de tot ce traduc si in ce maniera ajunge la cititor, recitesc intotdeauna cartea tiparita si comparand-o cu textul predat de mine pe email, aproape de fiecare data constat cu frustrare mici modificari ce nu mi-au fost aduse la cunostinta (in defavoarea textului) sau pasaje deloc corectate, unde poate mi-a sarit o litera sau un spatiu. (Ca sa intelegeti la ce ma refer, nu credeti ca v-ar fi prins bine si dvs un cap limpede la cum ati dactilografiat ‘notorietatea’?).
Se stie ca intre munca de traducator si cititor intervine si citirea din redactie pentru bun de tipar, insa din pacate aceasta din urma poate aduce uneori greseli la nivel de nuante in text, in loc sa perieze anumite scapari sa zicem (cand este lasata pe mana unor studenti, sau predata in criza de timp ca sa se respecte planul de tiparire). De ex in explicatia glumei cu Juno a fost sters de catre ei articolul ‘un’; “Stii un evreunu?”, dupa mine stricandu-se efectul/simetria glumei; Treslove o numeste ‘iudee’ pe Tyler, corectura a preferat ‘evreica’. In privinta notelor de subsol, (putine spuneti? – asta e relativ; la alte carti mi-au fost decupate de redactor sub pretextul ca exista dictionar si incarcam lectura), aici am pus cate am considerat necesare si c-ar ajuta la citit, mai ales in situatiile unde erau explicate amanunte culturale sau politice. Nu exista nicio nota de subsol cu WTO, ci PLO (Organizatia pentru Eliberarea Palestinei), definita ca atare.
In privinta sensului pe care vreti sa-l atribuiti altfel sintagmei “citeste-mi pe buze”, va asigur ca expresiile nu se folosesc numai la figurat. Limba mai are si expresii cu sens propriu, aici fiind aceasta situatie, doua persoane care vorbeau fata in fata, unul articuland fiecare cuvant ca sa fie mai convingator. (Poate va ajuta mai mult explicatia in engleza, e aluzie la lip reading pentru surzi).
Legat de “ruptura textului” cum ati afirmat, tin sa va anunt ca asa este textul in original, incoerent. Nu are un fir clasic narativ, pentru ca este un roman modern, redat alert, prin prisma unui personaj destul de zdruncinat la nivelul identitatii sale, la care planul introspectiei se suprapune cu realitatea. Iar cartea are un mesaj ascuns in multe sintagme cu dublu-sens si asa-zis umor, pe alocuri xenofob.
Am facut traducerea dupa un Draft 3 al romanului primit in pdf, iar corectura s-a facut de pe o varianta originala tiparita in strainatate, cumparata de o agentie literara de la noi, textele avand anumite modificari facute de autor intre aparitii (de ex: Treslove are 49 de ani, nu 47; fraze schimbate in dialogul dintre copiii lui Treslove si mamele acestora); Pot aparea mici diferente in text si de aici, in functie de ce editie ati cumparat in engleza.
Am reclamat cateva nemultumiri, dar redactorul cu care lucram era deja pe picior de plecare, pentru ca nu-si mai primea salariul de nu stiu cat timp si fiind foarte mult de lucru in redactie, mi-a recunoscut ca se apela la studenti care acceptau carti in schimbul revizuirii unor texte si postarii unor recenzii, incantati sa-si treaca experienta in CV. Se poate verifica acest lucru din textul ales de ei la promovarea pe site si in cateva concursuri la data lansarii cartii unde “vitrina” magazinului e redat gresit ca “fereastra”. Daca vreti sa stiti nici macar titlul nu-i cel pe care l-am propus. Variantele mele au fost: “Dilema lui Finkler” sau “Chestiunea finklereasca”, la publicare am constatat ce titlu s-a ales.
Va felicit ca va puteti procura cartile in original si va simtiti in stare sa le si cititi direct in engleza, dar sfatul meu e fie sa va apucati sa lucrati in domeniu inainte de a vada cu parerea, fie sa cititi in continuare versiunile straine ca sa nu mai aveti ce carcoti. Recomand sa consultati si forumul Grupului Traducatorilor literari din Romania sa vedeti exemple de “notorietate pozitiva” a respectivei edituri care momentan e semnalizata si pe site-ul Antitepari pentru neplata traducatorilor, ilustratorilor si timbrului literar de ani buni.
Eu as incuraja cititorii nostri sa citeasca ce se publica la noi, totusi ati inserat acest comentariu la o recenzie in romana. Cred ca pana la urma v-ati simtit bine sa aveti un minut de glorie. All the best!
doamna C B, retineti si greselile pe care le-ati facut in acest comentariu:
-cuvantul ‘eventual’ se scrie intre doua virgule
-‘cu frustrare’ trebuia scris intre doua virgule
;insa din pacate’ trebuia scris ‘insa, din pacate, ‘
;aduce uneori greseli’ trebuia scris ‘aduce, uneori, greseli’
-‘sau predata in lipsa de timp sa se respecte…trebuia sris -‘sau predata, in lipsa de timp, sa se respecte…’
si asa mai departe…..
M-am saturat sa urmaresc acest text, scris incorect.
Ce traducatoare!! Poate e ieftina, cine stie…..
Copyright ©2011 Bookblog.ro
Cosmin spune:
26 July 2013 | 12:57 pm
O carte intr-adevar exceptionala, care isi merita cu prisosinta premiul Man Booker. Din pacate insa – si spun asta cu regret sincer pt notorietaeta pozitiva a editurii Rao – placerea lecturii este grav si frecvent afectata de traducerea slaba a dnei Carmen Bourceanu, ca si de numeroasele erori, care nu se limiteaza la litere mancate, ci merg chiar pana la (nu putine) dezacorduri gramaticale suparatoare, virgule puse intre subiect si predicat etc.
Revenind insa la traducerea in sine, marturisesc ca m-as fi asteptat ca o editura de talia Rao sa fie mult mai atenta si mai exigenta cu produsele pe care le lanseaza pe piata, cu atat mai mult atunci cand e vorba de volume ale unor autori de prestigiu, premiate si care, pe cale de consecinta, “risca” sa ajunga in mainile a numerosi cititori, a caror opinie fata de opera literara cu pricina poate fi influentata negativ, decisiv, de calitatea traducerii. Ce ii reprosez, concret, traducerii in sine?! In principal, esecul in livrarea unui tot armonios, coerent si fluid, atat ca ton, cat si ca atmosfera, desele variatii creand, de multe ori, impresia de “ruptura”, de dezacord al personajelor cu ele insele. In plus, este extrem de vizibila inabilitatea de a identifica cele mai potrivite sintagme sau perifraze pentru a traduce corespunzator in limba romana expresii englezesti, in majoritatea cazurilor traducatoarea rezumandu-se la a le traduce literal. De exemplu, cand Finkler ii spune lui Treslove “citeste-mi pe buze”, nu poti sa nu intelegi ca replica originala este “read my lips”, al carei sens, totusi, in engleza, este usor diferit, ca sa folosesc un eufemism. Putinele note de subsol sunt, la randul lor, dezarmante prin naivitatea lor – de exemplu, explicatia oferita de traducatoare pt WTO (World Trade Organization).
Celor care nu au citit inca volumul, le sugerez sa incerce (si) varianta in limba engleza, pentru a obtine “parfumul” autentic al acestei scrieri cu adevarat remarcabile.