Mesaj de pe o corabie beată
0
Titlu: Istoria nebuniei în epoca clasică
Autor: Michel Foucault
Rating:
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 1996
Traducere: Mircea Vasilescu
400 de pagini
ISBN 973-28-0671-0
În jocul de şah, nebunul face cea mai îndrăzneaţă mişcare, aruncându-se cu curaj în mijlocul inamicilor, deschizând drum pentru soldaţii culorii sale. Dar cine mai are astăzi vreme să joace şah? În excelentul dicţionar Larousse, „fou” înseamnă simultan individ care şi-a pierdut raţiunea, lucru care funcţionează dereglat, valoare superlativă (avem traduse din franceză numeroase expresii în uz: ,,nebun(ă)după tine’’, ,,a făcut o pasiune nebună pentru’’ etc.), bufon care îl distrează pe rege. Acesta din urmă îl amuză pe monarh, cel mai adesea spunând adevărul. El, nebunul, rosteşte cuvinte interzise, plonjează cu bravură în zona marilor secrete pe care oamenii normali le ascund. El este singurul care arată că regele este gol, făcându-i acestuia un serviciu.
In celebrul său studiu despre nebunie, Michel Foucault arată cum nebuni celebri au influenţat definitiv arta şi filosofia. Trişti bufoni care spuneau râzând adevărul. Nietzsche, de pildă, a pus o piatră pe care zeci de urmaşi n-au mai putut să o urnească După el, chiar şi D-zeu a murit.Van Gogh cu a sa tristeţe nesfârşită a pictat 900 de pânze, vânzând doar una, şi niciodată după aceea pictura lumii n-a mai fost la fel. Eminescu, tot ce avem mai european în cultura română, a sfârşit la ospiciu.
[Citeste tot Articolul]
Cuvintele şi lucrurile
0Autor: Michel Foucault
Rating:
Editura: RAO
De ce ne lăsăm seduşi de anumite persoane? Fiindcă ne transmit acele semne pe care le interpretăm drept favorabile. Căsătoria de tip snob: mirele trebuie să dea impresia sau să-şi etaleze bogăţia. Căsătoria obişnuită în care fata interpretează până în ultima clipă obstinat pozitiv semnele oferite de viitorul soţ. Vânzarea unei maşini de către un dealer - nu va conţine decât elementele pozitive în expunerea sa.
Exemplele pot continua la fel de numeroase ca şi cadrele unui film. Numai că în spatele meu, am auzit trântindu-se o uşă masivă. Era modul prin care aş fi putut înţelege uşor cartea lui Foucault" Dincolo de uşă se aude un torent de teorie pură pe care plutesc cuvinte desprinse din reclame alături de obiectele pe care le reprezintă.
Încă de la apariţia cărţii, recenzenţii său au remarcat că textul acestei cărţi este "intens analitic, dificil, arid, când nu e de-a dreptul obscur, la limita inteligibilităţii", ne avertizează Bogdan Ghiu, unul dintre traducătorii cărţii. Este de asemenea şi realizatorul unei postfeţe în care arată câteva dintre poziţiile luate ulterior de autor în presa franceză. [Citeste tot Articolul]