Titlu: Placebo
Autor: Adriana Neagoe
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2026
Numar pagini: 201
ISBN: 9786303444116

Dacă este ceva ce ador în literatura română contemporană, atunci acest lucru ține de versatilitatea cu care autorii își găsesc subiectele și cum își îmbracă personajele cu haina umanității. Exact asta a reușit să facă Adriana Neagoe în volumul Placebo, o carte de proză scurtă scrisă foarte bine. Nu mă tem să dau acest calificativ, or Adriana Neagoe a reușit să mă scoată dintr-o pauză cititorească îndelungată, oferindu-mi o suită de istorii cu care nu ai cum să nu rezonezi. 

În primul rând, se cuvine să spun, din capul locului, că volumul poate fi descris prin cuvântul omogen și acest lucru se datorează acelui fir roșu narativ purtat pe umerii personajelor care și-au luat lumea în cap, devenind tributari ai exilului. Sunt oameni care au plecat nu doar de greutatea acelor vremuri istorice, ci, mai ales, din dorința de a se regăsi în visul american pe care mai toată lumea îl avea. 

Cred că acest volum nu ar fi avut o astfel de fluiditate fără experiența proprie a autoarei, care, medic de profesie, a ales să plece din România, după prima mineriadă. Această tranziție de la natal la străin se simte în toate povestirile din volum. Fie că e vorba despre istoria unui chirurg aflat în impas moral, ori despre fetița care încearcă să-și vindece de cancer bunicul adoptiv, toți trăiesc în acel sentiment de suspendare, atât de familiar celor care măcar o dată și-au împachetat țara în valiză. 

Placebo este un volum care explorează și unele subiecte mai dificile, la limita dintre bine și rău, însă ceea ce impresionează cel mai mult este felul discret și profund în care autoarea le creioneză. Personajele trăiesc între lumi, între trecut și prezent, între ceea ce au lăsat în urmă și ceea ce încearcă să construiască mai departe. Fiecare povestire surprinde fragmente de viață aparent obișnuite, dar încărcate de nostalgie, pierdere și dorința de apartenență, transformând experiențe individuale în reflecții universale despre identitate și memorie.

Un alt aspect remarcabil este echilibrul dintre lumină și întuneric. Autoarea îmbină cu naturalețe umorul și tragicul, tandrețea și cruzimea, construind povești care reușesc să emoționeze fără să cadă în sentimentalism superficial. Relațiile de familie, bolile, alegerile dificile și compromisurile vieții adulte sunt aduse cititorului cu o sinceritate dezarmantă.

Experiența profesională a autoarei din mediul medical adaugă autenticitate multora dintre situațiile descrise. Fără a transforma medicina în subiect central, ea folosește acest univers pentru a explora dileme morale, vulnerabilități și momente de răscruce din existența personajelor sale. Rezultatul este un volum matur și coerent, în care proza scurtă devine un instrument prin care sunt investigate marile întrebări ale vieții, iar cititorul este invitat să privească dincolo de aparențe și să descopere complexitatea fiecărui destin.