Titlu: Madona cu haină de blană
Autor: Sabahattin Ali
Rating:
Editura: Alice Books
Anul aparitiei: 2025
Traducere: Viorica Dinescu
Numar pagini: 278
ISBN: 978-630-6676-57-6

Madona cu haină de blană are o istorie la fel de interesantă ca și povestea celor două personaje principale, Raif și Maria Puder. „Când a fost publicat pentru prima dată la Istanbul, în 1943”, scria Maureen Freely, una dintre cele două traducătoare ale ediției în limba engleză, în The Guardian, „nu a avut absolut niciun impact.” Cu toate acestea, ultimul roman al scriitorului turc disident Sabahattin Ali și-a câștigat pe deplin recunoașterea.

Această poveste melancolică despre o iubire sortită eșecului s-a aflat timp de trei ani în fruntea listelor de bestselleruri din Turcia, depășind la vânzări - potrivit unui articol publicat în ziarul turc Hürriyet - cu 50% romanul O ciudățenie în mintea mea al laureatului Premiului Nobel Orhan Pamuk. „Este”, continua Freely, „o carte citită, iubită și pentru care se varsă lacrimi... mai ales de către tinerii adulți.”

În centrul romanului se află povestea unei relații de dragoste dintre Raif, un tânăr visător și lipsit de ambiție din Ankara, care, pasionat de romanele romantice, este trimis de tatăl său la Berlin pentru a învăța ceva util, cum ar fi fabricarea săpunurilor de lux. În schimb, el învață limba germană și citește pe nerăsuflate cărți, în special literatură rusă.

Ignorând cu consecvență instrucțiunile părintești care îi sosesc periodic prin poștă, Raif cutreieră străzile Berlinului și își petrece timpul prin galerii de artă. O întâlnește pe Maria Puder, o cântăreață de cabaret. Se îndrăgostește. Inocența, sexualitatea și spiritul de revoltă față de normele sociale se împletesc într-o poveste despre doi tineri care nu doar refuză să accepte rolurile de gen și alte roluri impuse de societate, ci se descoperă și se definesc pe ei înșiși prin relația pe care o construiesc unul cu celălalt.

None

Maria critică dominarea pe care, în opinia ei, o presupune iubirea heterosexuală, însă în același timp tânjește după ea. Raif se străduiește din răsputeri să se maturizeze.

“- Nu pune la inimă spusele mele! E mai bine să nu ne ferim de a ne spune deschis ceea ce ne-ar putea tulbura mai pe urmă prietenia. În asemenea chestiuni, lașitatea e dăunătoare…. Te rog. Dacă o să ne dăm seama că nu ne vom putea înțelege unul cu altul… Ne luăm rămas-bun, ne despărțim… E o catastrofă atât de mare? Încă nu puteți accepta că în viață a fi singur e o axiomă? Toate apropierile, toate unirile sunt mincinoase. Oamenii se pot apropia unul de altul până la o limită precisă, reușesc să se adapteze numai parțial, de suprafață. Și, într-o zi, când își înțeleg greșeala, de disperare fug, abandonând totul… Pe când, dacă s-ar mulțumi cu ceea ce este posibil, nu ar mai fi așa. Fiecare primește ceea ce este firesc și-atunci nu mai poate fi vorba nici de dezamăgire, nici de ruptură…Noi toți, prin natura lucrurilor, suntem de compătimit, dar fiecăruia dintre noi trebuie să-i fie milă de el însuși.”

Romanul este marcat de o puternică dimensiune introspectivă, iar atât monologurile, cât și dialogurile sunt presărate din abundență cu puncte de suspensie, ceea ce conferă narațiunii un ritm emoționat și dinamic.

Text scris de Raluca Elgyar. 

• Plusuri

  O carte frumoasă și cu un impact emoțional puternic care fascinează și atrage.
  Măiestria narativă a scriitorului care ne plimbă prin timp și spațiu, și creionează o poveste despre speranță și loialitate, despre iubire și sacrificiu.

• Recomandari

  O carte valoroasă care îi invită pe cititori să reflecteze asupra identității, libertății personale și impactului pe care o singură întâlnire îl poate avea asupra unei vieți întregi.