bookblog.ro

---

Sfetnicul din sânge

Scris de • 29 May 2008 • in categoria Cristina Teodorescu

Autor: Flannery O"™Connor
Rating: Flannery O

Flannery ORecent am afirmat că mă feresc de romanele ce prezintă teme religioase. Şi asta întrucât de fiecare dată simt că mă aflu pe un teritoriu în care fie nu am voie să am opinii, fie trebuie să păstrez tăcerea. Însă nici de această dată nu pot să n-am opinii.

Mă aflu în faţa Bisericii fără Christos... E cald, şi totuşi frig. Oamenii tac şi numai o voce se aude... "Să ştiţi că eu predic Biserica fără Christos! Sunt enoriaş şi predicator al acestei biserici în care orbii nu văd şi schilozii nu merg şi tot ce e mort, mort rămâne. Întrebaţi-mă şi am să vă spun că este biserica în care sângele lui Iisus nu pute a mântuire."

Scrisă de Flannery O"™Connor, Sfetnicul din sânge este povestea lui Hazel Motes, băiatul de douăzeci şi ceva de ani. Proaspăt întors din armată îşi găseşte casa părintească abandonată, motiv pentru care se hotărăşte să plece în Taulkinham. Aici, înfăţişarea şi comportamentul său nu trec neobservate de către locuitori. Destinul lui Hazel Motes, un bărbat misterios şi tăcut, se va încrucişa cu cel al lui Enoch Emery, un individ extrem de credul şi cu apucături la fel de ciudate ca şi celelalte personaje. Pe lângă acesta, o avem şi pe Sabbath Lily Hawks, fata unui predicator, care hotărăşte să se mărite cu Hazel Motes.

Acţiunea romanului în sine este destul de simplă. În dezamăgirea sa faţă de viaţă, Hazel Motes hotărăşte să înfiinţeze Biserica fără Christos, o religie nouă care se pare că are potenţial dacă ar fi să iau în considerare interesul locuitorilor Taulkinham-ului. Curând însă, Biserica fără Christos este furată de către un imitator şi, lăsat fără credinţă, Hazel se închide în el pentru ca mai apoi să se orbească singur.

Sfetnicul din sânge este o comedie grotescă, o caricatură a Americii după a doua mare conflagraţie, cu implicaţii sociale. Erezia lui Hazel Motes este doar o imagine a confuziei spirituale care planează asupra unei lumi întregi. Pentru că dacă Motes este un eretic pus pe creat biserici, toţi predicatorii din America lui Flannery sunt nişte indivizi dubioşi care nu-mi amintesc de nimic sfânt.

Motes este un individ cu o istorie religioasă impresionantă: bunicul său a fost la rândul său predicator, dar care în loc să fie un om care cheamă la iubirea faţă de aproape, respinge ideea de credinţă şi consideră "povestea" lui Iisus "un truc al negrilor". De aceea Hazel crează Biserica fără Christos, ca o încercare de a respinge religiosul din viaţa sa. Motes crede că va fi salvat prin a nu crede în nimic... îşi salvează sufletul prin însăşi ideea inexistenţă a sufletului.

În opoziţie cu acesta, Enoch Emery crede în tot ceea ce Motes predică, precum un orb fără auz. Însă dorinţa ascunsă a acestuia este să aibă un Iisus material. De aceasta se explică şi de ce a furat un craniu de la grădina zoologică pentru ca mai apoi să-l transforme într-o păpuşă. Grotescul nu se opreşte aici, ci continuă prin transformarea acelui "Iisus" de către Sabbath într-un copil de cârpe. În dorinţa acestea de a avea un copil cu Hazel, craniul de maimuţă devine un copil "viu".

Curiozitatea m-a împins să caut date despre Sfetnicul din sânge pe internet. Şi ceea ce am aflat este că romanul aparţine genului Southern Gothic, gen unic în literatura americană. Cu toate acestea, romanul a avut un impact neprevăzut asupra mea: de la repulsie, la milă, teamă şi chiar curiozitate. Poate motivul pentru care a fost scris în acest mod este acela de a trezi reacţii în rândul cititorilor. Mie nu-mi rămâne decât să vă invit să citiţi rândurile lui O"™Connor... nu veţi regreta!

Scrisă de Cristina Teodorescu





Citeste cele 9 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Raluca spune:

    Cred ca romanele cu teme religioase starnesc cele mai multe controverse. Din cauza asta le evit eu (nu pentru ca as simti ca nu am voie sa am opinii): pentru ca ma gandesc ca sunt scrise mai degraba pentru a vinde decat din dorinta autorului de a scrie pur si simplu.

    raspunde

  2. Woodisor spune:

    Acum, in ciuda temei religioase profunde a romanului, Sfetnicul din sange este totusi romanul unei lumi confuze in cautarea unui liman. Cu sau fara religios.

    Cristina

    raspunde

  3. Silviu Man spune:

    nu comentez citatul din carte – poate fi un simplu delir literar gratuit sau o critica cinica (ma rog, cu tot cu servitutile scarbavnico-contemporane). Ceea ce trebuie insa sa iti spun, apropo de primul paragraf al recenziei, e ca Nikolai Berdiaev, un mare ganditor crestin a spus odata asa : “Fac crestinism pe cont propriu” – aforism care iese cumva din dialectica “tacere – opinie” pe care tu o imaginezi. De exemplu, in cartile unui Steinhardt poti gasi o permanenta si fructuoasa evadare din acest dualism care nu este aplicabil discursului religios.

    raspunde

  4. Ovidiu Miron spune:

    Desi religia ar trebui sa ii apropie pe oameni, aceasta este cauza multor conflicte in prezent. Este intr-adevar un subiect sensibil. Niciodata nu am apreciat fanatismul religios. Stiu, sunt un eretic!

    “Iisus-ul material” din “Sfetnicul din sange” este din ce in ce mai cautat de o lume tot mai pragmatica si mai orientata spre eficienta.

    raspunde

  5. Woodisor spune:

    Silviu, citatul din carte este doar un model de ceea ce “propavaduia” Hazel. Din pacate aceasta este ideea Bisericii fara Christos. Da, intr-o oarecare masura Berdiaev are dreptate. Dar, asa cum probabil iti inchipui, aceasta “dialectica” tacere-opinie este doar parerea mea. Strict personala. Cu care incerc sa ma impac. Mai mult ca sigur ca reiese din credinta mea. :) Oricum, merci de interventie :)

    Ovidiu… din pacate religia a fost si continua sa fie un subiect sensibil care a condus la multe conflicte de-a lungul istoriei. Pacat daca te gandesti ca toate propavaduiesc (aproape toate) pacea si iubirea fata de aproape. Iisus-ul material este doar un idol, inca unul aratat de literatura… iar acum, avem astfel de idoli peste tot.

    VA SALUT!

    raspunde

  6. Radu Iliescu spune:

    Scrii, draga Woodisor: “o imagine a confuziei spirituale care planează asupra unei lumi întregi”. Eh! Crestinismul si crestinii nu sunt lumea, ci doar o parte a ei. Nici macar cea mai importanta numeric (daca prin absurd cantitatea ar fi un argument). Stiu, credem prea des ca peninsula asiatica numita conventional “Europa” e “lumea”. Dar nu e asa.

    raspunde

  7. Lidia spune:

    Daca nu intelegi esenta crestinismului, devii, in cel mai bun caz un Hazel Motes. Daca insa o intelegi si o accepti asa cum este, nu mai ai timp sa iti aperi cauza, stiind ca ceea ce faci e ceea ce TREBUIE.

    raspunde

  8. Prejudecata cum ca religia naste conflicte in lume e rasuflata. Ma gandesc in special la ultimele doua secole si intreb: cine a generat conflictele in lume? Religia sau constiinta revolutionara (emanciparea, indepartarea omului fata de Dumnezeu indreptata impotriva lumii consolidate pe sacru)? Constiinta revolutionara care asociaza constiinta istorica cu o “falsa constiinta” (Karl Marx) – iata cine genereaza conflicte in lume la ora actuala.

    Nu mai traim in evul mediu ca sa existe razboaie religioase; nu mai traim in antichitate ca sa existe razboaie venite din partea “barbarilor necivilizati”.

    Traim in mileniul 3 – conflicte generate de asa-zisa “emancipare” a omului eliberat de “opiul popoarelor” (Karl Marx). Conflictul modernitatii e generat de lupta omului impotriva religiei, de “privatizarea credintei”.

    raspunde

  9. Woodisor spune:

    Radu… poate ai dreptate, poate am gresit cand am afirmat ca exista o confuzie spirituala in intreaga lume… si asta s-a nascut din prea putina mea intelegere a Asiei. Dar multumesc pentru atentionare.

    Lidia… devii un Hazel Motes si daca nu intelegi iudaismul ori poate Coranul…

    Ilie… poate este rasuflata aceasta ideea, ca religia naste conflicte… insa religia este o parte componenta a conflictelor contemporane.

    Toate cele bune!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro