Titlu: O zi
Autor: David Nicholls
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Monica Nechiti
Numar pagini: 496
ISBN: 978-606-600-514-2

„Trăieşte-ţi fiecare zi ca şi cum ar fi ultima – sfatul tradiţional. Dar, pe bune, cine are energie pentru aşa ceva? Dacă plouă sau te simţi prost dispus? Pur şi simplu, nu e practic. E mult mai bine să încerci pur şi simplu să fii bun, curajos şi îndrăzneţ, şi să schimbi ceva. Nu chiar să schimbi lumea, dar măcar puţin în jurul tău. Să te duci cu pasiune, cu maşina de scris electrică, şi să munceşti din greu să faci... ceva. Poate să schimbi vieţi prin artă. Să îţi preţuieşti prietenii, să îţi respecţi principiile, să trăieşti cu pasiune, din plin şi bine. Să experimentezi lucruri noi. Să iubeşti şi să fii iubit, dacă ţi se iveşte vreodată şansa.”

Atunci când citesc gândurile la început de viaţă ale unui personaj mă întreb dacă a reuşit să-şi respecte principiile sau s-a mulat atât de mult pe logistica vieţii încât lucrurile acelea s-au pierdut într-un suflu şi nepractic.

După cum majoritatea ştiţi şi din recomandarea noastră de lectură, O zi descrie vieţile lui Dexter şi Emma care s-au apropiat în ziua absolvirii, pe 15 iulie. Vieţile lor sunt descrise an de an, timp de 20 de ani, în data aceea. Uneori sunt împreună iar alteori nu, dar ceea ce îi leagă cu adevărat se descoperă pe parcurs şi creşte odată cu timpul, pe măsură ce ei îşi dau seama ce contează pentru ei.

Este genul de carte care devine mai bună pe măsură ce o citeşti. Nu mi-a plăcut la început, apoi nu-mi venea să cred că aş fi putut să nu o continuu. La început, legătura dintre personaje nu este foarte clară, dar cine este cu adevărat înţelept atunci când termină facultatea? Astfel încât să construiască ceva solid? Emma şi Dexter sunt foarte diferiţi, şi totuşi au ceva special care le menţine sufletele aproape.

Emma este ca în paragraful de la început. One in a million. Dexter vede asta, dar nu se hotărăşte ce vrea, pentru că are un succes nebun şi superficial ca prezentator de televiziune. Iar ea este o fată complicată, ca în clasicul film The way we were.

Ideea romanului este una genială, structura nu este numai inedită şi provocatoare, dar dezvăluie punctual cum evoluează o persoană. Atunci când scrii despre cum au trecut anii şi personajul a schimbat multe aspecte din viaţa sa, cariera şi viaţa de familie au luat o întorsătură neașteptată etc., nu ai atât de mult control asupra realismului faptelor. O poveste anuală este ca o analiză orientată pe cifre şi rezultate: ce a făcut, punctual, Emma de anul trecut până anul acesta cu cariera sa? Cum s-a schimbat Dexter în relaţie cu femeile?

Stilul de scris nu este cel mai fermecător cu putinţă, undeva între literatura contemporană şi traducerea dintr-o limbă în alta capătă chiar un stil impersonal, cu detalii inutile, nu ca în scrierile lui Lawrence unde fiecare colţ de faţă de masă descria o senzaţie. Prin ceea ce se deosebeşte O zi de toate celelalte cărţi contemporane este că priveşte printr-un ochi mai practic evoluţia unor personaje, fără a încerca să le picteze într-un sens de Hollywood.

• Plusuri

  Realismul şi construcţia personajelor

• Minusuri

  Un stil literar nu foarte fermecător

• Recomandari

  Amatorilor romanelor de dragoste şi romanelor care reflectă asupra vieţii, de la proiecţia tinerească asupra ei până la partea practică şi nu mereu matură ulterioară.