Titlu: Tokyo Decadence
Autor: Ryū Murakami
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2024
Traducere: Roman Pașca
Numar pagini: 261
ISBN: 978-973-46-9781-6

“Era un stil de viață destul de decadent și nu pot să spun că-mi făcea cine știe ce plăcere. Părea pur și simplu că iau, cu o precizie de metronom, cele mai proaste decizii posibile.” — deși replica îi aparține personajului principal din povestirea intitulată, destul de ironic, La Dolce Vita, este o replică potrivită pentru toate personajele care populează Tokyo Decadence. Ryū Murakami taie cu o precizie chirurgicală și aduce în prim-plan tot ceea ce omenirea vrea să ascundă sau să uite.

Prima mea întâlnire cu scriitorul, pe care îmi doream să îl citesc de foarte mulți ani, este, iată, ca un duș rece, brusc și cathartic. De la neobișnuit sau ciudat și până la scabros, grotesc și visceral, cu detalii pe care fanii filmelor horror le numesc gore, Murakami nu lasă loc nici unei interpretări în buna tradiție a poveștilor tradiționale japoneze cu fantome flămânde sau spirite răzbunătoare (yōkai) — doar că în poveștile sale nu avem de-a face cu nimic supranatural, ci doar cu întunericul naturii umane. 

În același timp, da, este cathartic, tocmai pentru că dă o voce umană, cu emoții, nostalgii, dorințe și nevoi, unor personaje considerate, de cele mai multe ori, reprobabile — de la prostituate la criminali, de la artiști amatori la traficanți de droguri sau adolescenți în derivă. Căci povestirile lui Ryū Murakami te poartă în unghere așa-zis rău famate, dar și în pasiuni de așa-zisă cultură înaltă pe care aceste personaje le întrețin: jazz, film de artă, regie, pictură, etc. 

Citind cele 15 povestiri adunate în volumul Tokyo Decadence - al cărui nume nu dezamăgește -, începi să observi, de asemenea, leitmotive și tipare, căci dincolo de droguri, alcool și visuri spulberate, personajele noastre caută adesea un scop, au parte de contexte familiale complicate, cresc în apropierea bazelor militare americane, sunt însingurate și incapabile să comunice. Ceea ce ascunde, printre rânduri, o fină critică socială pe care Ryū Murakami o punctează, în istorii personale, la fel de incisiv pe cât construiește aceste parcursuri nefericite. 

Dacă rezonați cu privirea abrazivă și scriitura directă a unor autori precum Beigbeder, Palahniuk, sau, de ce nu?, Irvine Welsh, atunci, cu siguranță, merită să adăugați acest volum în bibliotecă. Asemeni acestora, scriitorul are grijă să arate și crăpăturile de lumină și speranță în modurile cele mai neobișnuite sau suprinzătoare: “Într-o zi, am cumpărat o carte cu poezii de Verlaine de la librăria din clădirea NS și citeam pe o bancă din parcul central.”

Text scris de Alice Teodorescu.