Titlu: Sonata lunii
Autor: Patricia Morrisroe
Rating:
Editura: Corint
Anul aparitiei: 2020
Traducere: Roxana Olteanu
Numar pagini: 224
ISBN: 9786067939378

În Viena anilor 1800, contesa Julie Guicciardi îl cunoaşte pe compozitorul Ludwig van Beethoven într-un context amuzant şi romantic deopotrivă. Luând parte la un concert susţinut de acesta, contesa are un episod de leşin şi este dusă în braţe de însuşi Beethoven să se odihnească într-o cameră. Acesta va simţi nevoia să facă o glumă, spunând că e conştient de faptul că muzica lui este una plină de forţă, însă dacă le face pe doamne să leşine, atunci le recomandă să asculte Mozart.

Beethoven at the piano, Julius Schmidt.

Sursa foto: mutualart.com

Prima întâlnire va fi una de impact pentru Julie, căreia îi va rămâne întipărit în minte acest personaj pe care îl va găsi fermecător, chiar dacă la vremea respectivă Beethoven era considerat un bărbat urât.

„Oamenii îl considerau urât, dar mie nu mi s-a părut aşa. Era scund, trebuie să fi avut undeva la un metru şi şaizeci şi cinci de centimetri înălţime, cu o constituţie voinică, de ţăran. Un nas lat îi sublinia faţa pătrăţoasă, dar îi şi echilibra bărbia proeminentă, despicată. Părul negru, care părea aspru, era tuns scurt, iar pielea-i roşiatică era plină de urme lăsate de pojar. În rarele momente în care zâmbea, dădea la iveală nişte dinţi drepţi, remarcabil de albi. Ochii căprui, afundaţi în orbite, erau cea mai expresivă trăsătură a lui. Ca şi muzica, ei comunicau o gamă întreagă de emoţii.”

De la această întâlnire, destinele celor doi se împletesc, se separă, se distanţează sau se apropie, conexiunea fiind una puternică, pe care nici trecerea timpului şi nici răutatea oamenilor nu au reuşit să le-o slăbească.

Beethoven va da dovadă de o personalitate dificilă, greu de înţeles de către cei din jur. Nu reuşeşte să îşi facă prea mulţi prieteni şi nu se pricepe nici să fie prea gentleman cu o doamnă. Deseori m-am întrebat de ce contesa rămâne ataşată de acest om, cu toate că îi va provoca deseori o suferinţă sufletească teribilă.

Însă şi Beethoven se va implica şi va suferi în această poveste de dragoste, şi probabil că ceea ce o atrage pe contesă la el este pe de o parte personalitatea răzvrătită împotriva cutumelor sociale, iar pe de altă parte un temperament dificil, specific unui geniu greu de înţeles de către pătura mediocră.

Relaţia lor se consolidează în perioada în care contesa începe să ia cursuri de pian de la acesta. Lecţiile vor avea loc la Beethoven acasă, moment în care Julie vede cu ochii ei modul în care trăia compozitorul: un haos de nedescris în casă, ţipete la adresa menajerei, multă dezordine şi mizerie. Însă contesa are capacitatea de a vedea mai presus de aparenţe şi înţelege dezinteresul omului de geniu față de preocupările mundane, nevoia lui de a respira mai mult prin muzică şi mai puţin prin banalitatea vieţii de zi cu zi.

Ludwig Van Beethoven (1770-1827). Composing in his studio, C. Schloesser.

Sursa foto: fineartamerica.com

Julie reuşeşte să se împace şi cu reacţiile lui nervoase, pentru care Beethoven era renumit... Contesa este probabil singura persoană care va reuşi să îi intre acestuia la suflet, iar el o va delimita de toţi ceilalţi, păstrând la rândul lui un loc special în inimă pentru ea. Drumurile lor se vor intersecta şi se vor despărţi de mai multe ori, iar contesa va şti să citească în muzica acestuia toate trăirile lui sufleteşti date de astfel de momente.

„Nu am primit veşti de la el timp de câteva luni. Îmi dădeam seama cât de mult ajunsese să-mi definească viaţa. Iubirea mea pentru el trecuse de la adoraţia de fată la o pasiune matură, ajungând la ceva care era deasupra “boltei înstelate” Beethoven fusese şi avea să fie pentru mine mozaicul magic din curtea abaţiei, Mediterana pe furtună, durerea în lumina lunii, durerea din întuneric. Era totul pentru mine.”

Beethoven se va confrunta cu diverse probleme de sănătate pe parcursul vieţii. Poate de aici şi stările lui de nervozitate şi de furie, simţindu-se neputincios în faţa neajunsurilor unui trup vulnerabil. Însă cea mai mare lovitură pentru acest om va fi reprezentată de surzenie, care va începe să îl bântuie încă din tinereţe. De ce a plănuit soarta o astfel de lovitură? Putea fi orice altceva, de ce tocmai surzenia, care să îl priveze de bucuria muzicii, singura satisfacţie şi raţiune de a fi?

Însă nici măcar această boală nu a putut să îl oprească. Beethoven a compus o bună parte din opera sa tocmai în perioada în care auzul începea să îl părăsească. Romanul prezintă chinurile şi zbuciumul interior al compozitorului greu încercat, însă care a reuşit să învingă prin muzica sa toate obstacolele pe care viaţa i le-a adus în cale.

Sonata Lunii a fost dedicată de Beethoven contesei Julie Guicciardi la vremea când aceasta era eleva lui la cursuri de pian. În istorie există puţine însemnări în ceea ce priveşte viaţa acestei femei, care cel mai probabil a rămas pierdută în anonimat. Vă invit să ascultaţi mai jos această sonată şi să vă lăsaţi purtaţi de imaginaţie pe acordurile muzicii create de renumitul compozitor:

• Plusuri

  O carte care prezintă atât latura afectivă, cât şi latura mai puţin plăcută a personalităţii lui Beethoven. O poveste de iubire cu suişuri şi coborâşuri, care a legat pe viaţă doi oameni diferiţi, dar atât de speciali unul pentru celălalt.

• Recomandari

  Recomand cartea tuturor celor pasionaţi de poveştile de iubire ale marilor personalităţi, precum şi celor care iubesc muzica clasică în general sau / şi opera lui Beethoven în special. Cartea este ideală şi pentru cei care nu cunosc foarte bine domeniul muzicii simfonice, tocmai pentru că un astfel de roman le poate aprinde curiozitatea în ceea ce priveşte viaţa şi opera lui Beethoven.