Titlu: I put a spell on you...
Autor: Allex Trușcă
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2020
Numar pagini: 221
ISBN: 978-606-33-6613-0

Acest an, similar celui precedent, va fi unul în care îmi propun să promovez și să vorbesc cât mai des și pe meritate despre literatura română contemporană, or, într-o piață editorială care abundă în traduceri, cred că este momentul să mutăm accentele spre oamenii talentați. Nu spun asta în încercarea de a înduioșa cumva publicului, ci pentru că observ noi tendințe care chiar pot transforma fața tradiției literare, astfel încât să se universalizeze, să devină, așa cum e la modă să spunem acum, mai globală (deși acest cuvânt îmi provoacă frisoane). De exemplu, astăzi vă invit să-l descoperiți pe Allex Trușcă și romanul său, intitulat I put a spell on you..., după o piesă de Carlos Santana.

Recunosc că mă încearcă o mare culpă, pentru că am ajuns nerușinat de târziu la acest roman, care se pare că a trecut ușor neobservat în tot tumultul aparițiilor literare, deși este unul scris cu suficient talent cât să te prindă în plasa sa și să te ducă încet spre un deznodământ lucrat cu simț.

Personajul principal este Cristian, corporatist, cu multe refulări emoționale față de soția sa, Marcela, o tipă anostă cu o garderobă ca o catedrală a uitării. Cristian este prins în menghina rutinei și, disperat de toată plictiseala vieții, întâlnește într-o bună zi o tipă fierbinte, gata să se angajeze într-un act sexual fără obligații. Ce ar fi în neregulă cu asta? Oare adulterul nu e vechi de când lumea? Doar că această Evă înveșmântată în alb, desprinsă parcă din romanele lui Poe, este o apariție mistică, excitantă și... departe de lumea celor vii. Debutând cu scena aproape cinematografică în care o mașină trage pe dreapta și între acest Adam al corporației și figura diafană are loc un sex de se zguduie pădurea, romanul pare să ne poarte printr-un amestec de vinovăție, de energii bizare, de regăsire și de uitare.

Tema principală a cărții pare să fie moartea căsniciei sau cel puțin tot acest misticism al transformării cuplului Ea – El, toate acele coșmaruri care-l macină pe eroul nostru și toate acele emoții sexuale sunt îndreptate spre punctul mort în care se regăsesc zeci de cupluri. Nu știu dacă alți cititori o vor simți sau nu, dar efectiv cred că e un roman foarte trist. La nivel emoțional, poți resimți imaturitatea personajului central, care în loc să pună punct și să pornească într-un autostop spre viața adultă, preferă să se agațe de figura unei soții care se schimbă.

Stilistic și ideatic, romanul lui Allex Trușcă mi s-a părut un amestec din Poe, puțin Lovecraft, mult King și ceva din filmul Midsommar de Ari Aster, dar să nu credeți cumva că împrumutând unele forme narative, autorul nu are propria sa tușă de originalitate. Dimpotrivă, mi s-a părut un povestitor angajat serios în relația cu cititorul său. Nu doar că-i spune povestea pe un ton decis, ci îl mai și incită cu dileme de moralitate (recunosc, l-aș fi pălmuit fericită pe acest Cristian nehotărât).

Suntem sau nu legați unii de alții? Cât rezistă vraja unei căsătorii? Trebuie sau nu întreținută? Astfel de întrebări ar fi trebuit să-și pună Cristian și poate că finalul deschis al romanului lasă loc de fabulație, lasă loc de schițare a unui scenariu pentru relația celor doi.

Și pe final vă las un pasaj care mi s-a părut excelent:

            ”- Știi, uneori mă gândesc că Dumnezeu e un fel de CEO corporatist. Face strategii să-și surclaseze competența, trasează targeturi sfinților, noi ne rugăm în zadar, rugăciunile noastre sunt un fel de e-mailuri la care nu primim nici măcar un seen.”