Titlu: Sânge și splendoare
Autor: Sarah Dunant
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Carmen Săndulescu
Numar pagini: 512
ISBN: 978-973-689-657-6

Despre Sarah Dunant aș putea spune multe, enumerând toate reușitele sale atât ca realizatoare radio-TV pentru BBC, cât și ca scriitoare de romane polițiste sub pseudonimul Peter Dunant, de thrillere psihologice și, în cele din urmă, de ficțiune istorică, acestea aducându-i faimă pe ambele maluri ale Atlanticului.

Cumpără titlul în engleză

Sânge și splendoare este cel mai recent roman de ficțiune istorică care aduce în centrul atenției faimoasa familie Borgia, alături de comploturile, crimele și păcatele pe care Biserica Catolică le-a trecut atât de ușor cu vederea și care au făcut ca numele spaniolilor să rămână pe buzele istoricilor și nu numai.

Papa Alexandru al VI-lea, patriarhul Bisericii, dar și al clanului Borgia, este o figură proeminentă în istoria statelor italiene renascentiste, axat mai mult pe îmbogățirea proprie și obținerea celor mai avantajoase alianțe politice decât pe o renaștere a artelor, a literaturii sau a muzicii asemeni celei susținute de familia Medici, în care vede un rival.

Ascensiunea spre papalitate este scena care deschide romanul. Lupta pentru cel mai râvnit scaun din Roma dă la o parte cortina ambițiilor politice, în spatele căreia cardinalii sunt manipulați cu abilitate de Rodrigo Borgia. În schimbul unor sume frumoase de bani sau a unor promisiuni cu greutate, voturile se adună în favoarea spaniolului pe care întreaga Romă pare să îl antipatizeze, văzând dincolo de orice bunăvoință sau abilitate de a mări visteria Vaticanului, un mijloc spre a își asigura continuitatea neamului și de a-l așeza în poziții cheie, de-a lungul peninsulei italiene.

Această ambiție nemăsurată e cea care îl face să își folosească propriii copii ca pe niște pioni de șah, numai buni de sacrificat prin căsătorii umilitoare sau care stârnesc bârfa și batjocura, spre a asigura forța militară necesară în fața dușmanilor din neamul Sforza sau în fața francezilor puși pe luat Napoli cu forța.

Cesare, fiul cel mare, este plasat întâi în sânul Bisericii, în postura de cardinal, deși statutul de bastard nu i-ar permite asta, ca mai apoi să renunțe la robele stacojii în favoarea unei alte alianțe prin căsătoria cu fata unui nobil francez. Frumoasa și naiva Lucrezia este promisă și dată pe rând lui Giovanni Sforza - duce de Pesaro, apoi lui Alfonso de Aragon - duce de Bisceglia, ca în cele din urmă să devină soția lui Alfonso d’Este - ducele de Ferrara, și să alimenteze pe rând alianțele politice avantajoase. Juan devine duce de Gandia prin căsătoria sa cu Maria Enriques, în timp ce mezinul Jofre ajunge duce de Squilace, prin căsătoria cu fiica ilegitimă a lui Alfonso al II-lea, regele Neapolelui.

Căsătoriile sunt stabilite sau anulate după bunul plac al Papei, care nu se dedă de la orice mârșăvie, manipulare sau minciună pentru a-și vedea scopul atins.

Și totuși, Sânge și splendoare nu este romanul dedicat exclusiv lui Rodrigo Borgia, Cesare, Lucrezia, Juan, Jofre, Giulia Farnese și Vannozza dei Catanei ocupând roluri mai mici sau mari, dar în egală măsură de importante pentru că fiecare dintre personaje servește ca oglindă pentru un altul. Dușmănia fățișă dintre Cesare și Juan, iubirea mai mult decât familială dintre Cesare și Lucrezia, triunghiurile amoroase care se formează între frații Borgia și soția lui Jofre, amanta Papei, cea care a fermecat Roma întreagă cu frumusețea ei și părul ei de aur, cea care l-a făcut pe Alexandru să își uite pe moment îndatoririle de părinte al Bisericii pentru că se topea de gelozie și de dorul ei – toate acționează drept catalizator al acțiunii, alimentând focul bârfelor și al jocurilor politice.

Iar Sarah Dunant a surprins în mod egal frumusețea acelor vremuri, moda cu rochiile din mătăsuri multicolore, viața la curte cu tot luxul pe care îl permitea poziția nobililor, dar și sângele care curgea asemeni Tibrului din cauza insultelor aduse, pericolelor care trebuiau stârpite din fașă sau pasiunilor care se consumau atât în dormitoare cât și în vârf de sabie.

Romanul își găsește rapid cadența fără a se avânta în pasaje mult prea alerte sau prea lente, fără a se folosi de metafore sau figuri de stil greoaie pentru a ilustra obiceiurile vremii. E într-adevăr o pagină de istorie bine conturată, ușor de urmărit, care îți prezintă faptele, dar și nuanțele care au dus la un deznodământ sau altul.

În concluzie, nu pot decât să recomand Sânge și splendoare pentru intriga antrenantă, personajele fascinante de care nu te plictisești de-a lungul celor 59 de capitole, pentru istoria neconfirmată în totalitate, dar cu un grad de veridicitate atât de mare încât niciun detaliu nu e nelalocul lui  pentru jocurile de culise, pentru tacticile de război, pentru inimile frânte sau pentru iubirile interzise și consumate pe ascuns.

P.S. Și dacă lectura a fost pe măsură, atunci serialul despre familia Borgia, marca Showtime, va aduce o completare splendidă a poveștii.

• Plusuri

  Echilibrul dintre ficțiune și istorie, dintre sângele războaielor și splendoarea Romei.

• Recomandari

  Iubitorilor de ficțiune istorică, celor pasionați de familia Borgia și, nu în ultimul rând, celor ce își doresc un roman care să fie pe măsura așteptărilor.