Titlu: Tony & Susan
Autor: Austin Wright
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Gabriel Stoian
Numar pagini: 368
ISBN: 97860633-1238-0

Bun venit în mintea unui cititor ceva mai altfel. Cam așa aș putea începe să vă povestesc celor care încă nu ați văzut filmul „Nocturnal animals” volumul care a reprezentat sursa de inspirație a acestuia: Tony & Susan, de Austin Wright. Susan Morrow a divorțat de Edward în urmă cu douăzeci și cinci de ani și s-a căsătorit cu un medic pe nume Arnold. Trăiește fericită (are ea impresia) alături de copii și de Arnold, netulburată de evenimente, deși se neliniștește că soțul ar putea-o înșela cu secretara cu care pleacă prin deplasări. Cu totul neașteptat, Susan primește într-o zi manuscrisul unui roman încă nepublicat scris de fostul său soț, Edward. Iar ce descoperă în acel roman se poate spune că-i va schimba viața. Sau cel puțin modul ei simplist de-a privi lucrurile.

Ceea ce pare la început doar o poveste de familie narată la persoana a treia, devine un thriller în toată regula. Ba unul destul de sângeros, pentru că soția și fiica lui Tony Hastings - personajului principal din manuscris - sunt victimele a trei psihopați. În timp ce Tony începe să alunece pe o pantă destul de periculoasă, Susan începe să privească, retrospectiv vorbind, un pic altfel modul lui de a gândi, modul în care s-a comportat ea în trecut și modul în care obișnuia Edward, fostul soț, să abordeze lucrurile, ceea ce a și dus de fapt la divorțul lor.

Două povești paralele ajung să se intersecteze atunci când un cititor mofturos cum e Susan crede că scopul ei este să le compare: este cumva Tony Hastings (persoonajul din manuscris) un papă-lapte lipsit de vlagă, care nu e-n stare să-și apere familia? Oare cum s-ar comporta un om normal în situația în care ar privi neputincios cum ființele dragi ar fi batjocorite în fața sa? Și cumva Edward a dorit să-i ceară doar părerea de simplu cititor (și critic) asupra operei create sau a vrut de fapt să-i ofere o mostră de înțelepciune literară și, totodată, dovada că a ajuns în sfârșit un scriitor adevărat? Însă asta doar Susan o poate judeca. Și noi, cititorii, analizând povestea din poveste și povestea de ansamblu, privind cu ochi critic talentul de povestitor al lui Edward și punându-ne tot timpul întrebări: noi cum am reacționa dacă ne-am afla în pielea lui Tony Hastings (eu recunosc, i-aș fi urmărit până-n pânzele albe pe nemernici pentru a-i pedepsi)? Se poate face o paralelă între realul Edward și imaginarul Tony? A procedat corect Susan în urmă cu mai bine de două decenii? Au fost întemeiate motivele sale? Dar ale lui Edward? Avea el circumstanțe atenuante? Dar Tony? El are? Răspunsurile, bineînțeles, după lecturarea poveștilor.

Multe genuri de sentimente am resimțit parcurgând cele două povești. Pe de o parte, revoltă față de modul în care s-au comportat cele trei brute cu niște biete ființe nevinovate, revoltă față de neputința lui Tony și incapacitatea sa de-a-și apăra familia, apoi față de resemnarea aparentă ce-l va stăpâni aproape un an de zile după ce s-a trezit singur pe lume. Pe de altă parte, mi s-a părut incredibilă placiditatea celor doi tineri soți, Susan și Edward, personajele din viața reală și modul în care au înțeles ei că poate funcționa o căsnicie. Un lucru am învățat și eu de-a lungul relației cu soția mea: comunicarea e totul. Dacă există comunicare, va fi și înțelegere, pentru că problemele trebuie discutate, dezbătute, apoi, dacă cei doi parteneri trag în aceeași direcție, vor fi și rezolvate, în ciuda dificultăților inerente. Însă celor doi tocmai asta le-a lipsit: comunicarea. De unde și eșecul relației lor. O paralelă se poate face și între cele două personaje, Tony și Edward: perseverând (Tony să-i prindă pe ucigași, Edward să devină scriitor), reușești să-ți atingi țelul. Iar asta-i mare lucru. Ei, și mai rămâne Susan. Nu știu dacă în situația ei se mai poate face ceva: ajunsă la patruzeci și nouă de ani și pusă în fața unor alegeri dificile. Își va urma soțul într-o nouă etapă a carierei? Mai este dispusă să facă anumite compromisuri? Greșelile din trecut vor ajunge să se repete?

• Plusuri

  Se vorbește mult despre perseverență, despre însingurare, despre sacrificii și despre situații aparent fără ieșire. Își mai poate reveni omul după trauma îngrozitoare pe care o reprezintă pierderea ființelor dragi? Dacă da, cum anume? Golul rămas în suflet se va mai umple vreodată? O poveste despre legăturile care țin laolaltă o familie, despre puterea de vindecare sufletească, despre greșelile din trecut și despre situații ce par uneori fără ieșire, dar care își pot totuși găsi o rezolvare.

• Minusuri

  Nu vreau să vă descurajez, însă capitolele care descriu viețile lui Edward și Susan, precum și introspecțiile lui Susan sunt pur și simplu chinuitoare. Dar poate, cu răbdare, unui cititor mai puțin pretențios (sau aflat tocmai în căutarea unor astfel de povești) tocmai acest aspect îi va plăcea.

• Recomandari

  Amatorilor de thrillere cu final neașteptat sau al poveștilor în ramă.
  Celor care vor să facă paralele între viețile personajelor și situații din viața reală.
  Fanilor introspecțiilor prelungi, care sigur vor găsi material din belșug aici.