Portret de cronicar
Scris de Raisa Stoleriu • 7 June 2012 • in categoria Eseuri
Autor: Paul Johnson
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Dana Ligia Ilin
Numar pagini: 376
ISBN: 978-973-50-3154-1
„Scrisul se poate dovedi mai degrabă trudă decât desfătare. Iar jurnalismul, mai degrabă ȋnjosire decât datorie. Ȋnsă a scrie ȋn mod regulat o cronică despre orice ȋţi pofteşte inima este, fără ȋndoială, unul dintre cele mai mari privilegii din viaţă.” (p.11)
Paul Johnson este un ziarist şi istoric englez, cunoscut pentru ironia sa, cronicile sale originale, pentru conservatorismul său, dus uneori la extreme, cât şi pentru tăria cu care ȋşi apără credinţa. A recenziat nenumărate cărţi ȋn The Daily Telegraph,, a scris articole pentru The New York Times, The Wall Street Journal,, Commentary, şi The National Review. Fie că suntem de acord cu ideile lui sau nu, cred că orice jurnalist, care se respectă, ar trebui să treacă prin câteva dintre eseurile acestui britanic ce prezintă o lume diferită de ceea ce o prea mare parte a mass-mediei ne oferă ȋn zilele de azi.
Ȋnainte de a citi eseurile publicate din 1991 până-n 1996 ȋn The Spectator, cititorului i se prezintă o scurtă istorie a cronicii, câteva nume cunoscute ȋn acest domeniu, şi i se adresează următoarea ȋntrebare: ce te face un bun cronicar? Simţul ştirilor, cunoaşterea lumii prezente şi trecute, o lectură cât mai vastă, din cele mai diferite domenii. Ce am admirat la P. Johnson a fost dependenţa sa de cărţi, recunoscută ȋn nenumărate rânduri, bibliotecile sale enorme, şi nevoia continuă de a le ȋnnoi.
Eseurile din această carte sunt din cele mai vaste domenii, de la viaţa din interiorul universităţii, literatură, feminism, religie, prietenie, jocuri politice şi sclavie, până la vestimentaţie, supermarket-uri, bunele maniere pe cale de dispariţie, şampanie sau drepturile animalelor. Oricât de insignifiantă ar fi tema pe care o tratează, aceste scrieri sunt mereu presărate cu detalii, cu o scurtă istorie asupra subiectului, astfel ȋncât cronicile lui Johnson nu sunt pentru cititior doar o simplă lectură, ci şi o lecţie de civilizaţie.
Mare iubitor de artă, şi critic vehement al modernităţii, autorul se pronunţă ȋn repetate rânduri ȋmpotriva tendinţelor experimentale din proza de astăzi, ȋmpotriva arhitecturii moderne, şi nu ȋn ultimul rând, a pictorilor care s-au jucat prea mult ȋn arta lor. Eseul La naiba cu Picasso este o critică acerbă adusă binecunoscutului pictor. Astfel, autorul afirmă că „desenul lui Picasso nu avea nimic special nici măcar atunci când ȋşi dădea toată silinţa, ceea ce rareori se ȋntâmpla, iar rezultatele sunt o provocare la pastişare lesnicioasă.” (p. 306), iar „piaţa artei nu este guvernată ȋn primul rând de calitate, ci de raritate şi de mediatizare intensă.” (p. 308) Mai mult decât atât, ȋn Frumuseţi uitate revin la lumină ȋntr-un iad de ciment, P. Johnson afirmă că „impresioniştii, cu practica lor şi cu ȋncurajarea amatorismului, au declanşat catastrofa care a distrus disciplina atelierelor de pictură franceză şi, până ce aceasta nu este restabilită, ȋn Franţa şi pretutindeni, tradiţia realistă centrală a artei occidentale nu va fi ȋn stare să-şi reia evoluţia maiestuoasă care a fost oprită ȋn aceste multe decenii irosite.” (p. 319)
Paul Johnson se joacă cu istoria, cu informaţiile, critică şi uneori apără - ȋn special Biserica Catolică. Pentru cei care vor să afle mai multe despre acest istoric şi jurnalist, dar şi pentru a vedea cum se scrie o cronică de calitate, pot intra oricând pe site-ul acestuia, ce conţine câteva articole şi interviuri.
„Să foloseşti cronica pentru a-i critica pe cei mari, a ȋndrepta strâmbătăţile, a cutremura guvernele, a-i face pe ȋngâmfaţi să-şi coboare nasul! Dar să subliniezi din când ȋn când faptul că trăim ȋntr-o lume nespus de frumoasă, uimitor de plină de oameni fascinate, de ȋntâmplări care ȋţi ȋncălzesc inima, de râsete, şi că Dumnezeu este ȋn ceruri.”
-
Plusuri
ironia din aproape fiecare eseu, diversitatea lor, prezentarea lumii contemporane, ȋn special cea britanică şi americană.
-
Minusuri
pentru modernişti, conservatorismul lui Paul Johnson poate fi considerat ca un neajuns al acestor articole;
-
Recomandari
Jurnaliştilor sau celor care aspiră la o astfel de carieră, tuturor celor interesaţi de lumea, politica şi cultura britanică.