Orice naș își are nașul
Scris de Liviu Szoke • 14 March 2018 • in categoria Thriller
Autor: Gillian Flynn
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Bogdan Perdivară
Numar pagini: 64
ISBN: 978-606-40-0262-4
Să vă zic de la început: n-am citit niciunul dintre deja celebrele romane ale lui Gillian Flynn și nici n-am fost influențat de adevărata isterie create în jurul poveștii din Fata dispărută (atât cartea, cât și excelentul film realizat de David Fincher – pe care, minune, am și reușit să-l văd), așa că așteptările cu care am purces la drum n-au fost nici mari, nici mici în cazul acestei scurte nuvele care a câștigat premiul Edgar în 2015 (deci, ca să nu mă ascund complet după deget, ceva așteptări tot am avut).
Și, minune, de data asta chiar am plecat cu sacul plin de la pomul lăudat. Gillian Flynn știe să se miște cu aceeași lejeritate și în cazul unor povești de mare întindere, - cum sunt cele trei volume apărute până acum la editura Trei (ecranizarea celui de-al doilea volum, însă, Locuri întunecate, cam lasă de dorit, și cred că vina cea mai mare îi aparține regizorului mai „ieftin”; însă aștept cu mare nerăbdare ecranizarea celui de-al treilea roman apărut la editura Trei, Obiecte ascuțite, de data asta într-o serie TV ce o are ca protagonistă pe Amy Adams), dar și în cadrul restrâns pe care-l oferă o nuvelă de mici dimensiuni cum este cea despre care vreau să vorbesc în continuare.
În ultima vreme am cam evitat proza scurtă, iar motivele sunt prea variate pentru a le mai enumera. Însă încă de când am văzut pe site-ul editurii Trei o nouă poveste imaginată de Gillian Flynn, mi-am zis că trebuie să o citesc. N-a durat mult, mulțumită unor doamne și domnișoare cu suflet mare, și nuvela cu pricina a și poposit în biblioteca mea, care a primit-o cu mare bucurie printre suratele din excelenta colecție Fiction Connection.
Povestea este următoare: o masturbatoare de profesie și clarvăzătoare în timpul liber (fostă cerșetoare care a dus pe noi culmi această meserie extrem de bănoasă) primește într-o bună zi vizita unei cucoane bogate pe nume Susan, care se simte extrem de tulburată din cauza conacului victoria în care-și duce traiului și-a fiului vitreg îngrozitor de ciudat care a venit la pachet odată cu soțul. Pe scurt, Susan simte că există o prezență răuvoitoare în tenebroasa ei casă, de care este sigură că fiul vitreg, Miles, nu este deloc străin. Așa că apelează la ajutorul clarvăzătoarei pentru a clarifica misterul și a alunga prezența malefică. Și așa începe aventura. Clarvăzătoarea de ocazie, simțind că este rost de ceva dolari câștigați cinstit și fără dureri de încheietură (cauzate de cele peste douăzeci și trei de mii cinci sute patruzeci și șase de labe pe care le-a făcut bărbaților de-a lungul timpului), vine acasă la doamna Susan și începe ședințele. Numai că Susan nu vorbise chiar aiurea când pomenise de prezența răuvoitoare din casă. Din contră, casa însăși parcă amenință prin simpla ei prezență orice vizitator nepoftit. Iar Miles, un școlar pe care ar trebui să-l preocupe supereroii de jucărie sau jocurile pe tabletă, contribuie și el din plin la atmosfera amenințătoare și apăsătoare care domnește în casă.
Altfel zis, chiar și escrocii cei mai înveterați, cu piele groasă și rezistentă, din rândul cărora face cu mare mândrie parte și eroina principală a poveștii, își găsesc la un moment dat nașul. De aici, și titlul cărții. De aici, și titlul recenziei. Care, zic eu, se potrivesc ca o mânușă poveștii în ansamblul ei. Vă veți lămuri că am dreptate citind cărțulia de aproape șaizeci de pagini.
-
Plusuri
Personaje memorabile, schițate doar din câteva trăsături din condei, povești de viață ale unor personaje ale căror vieți apuci să le cunoști în doar câteva paragrafe și niște întorsături de situație, pe final de poveste, care te lasă pur și simplu cu gura căscată. Așa se scrie o poveste, dragii mei, așa se creionează personaje, așa se arată măsura talentului adevărat de scriitor.
-
Minusuri
Mult prea scurtissimă. Aș fi vrut să aflu mai multe, despre toate cele trei personaje principale (țineți cont, există și două personaje secundare, despre care s-ar mai putea scrie povești – mama personajului principal, cerșetoare de profesie și îngrozitor de leneșă, și clarvăzătoarea Viveca, cea care îi propune acesteia să-și pună în valoare talentul), însă autoarea a decis să o taie scurt, lăsându-ne pe noi să ne imaginăm restul poveștilor.
-
Recomandari
Așa se scrie o poveste care spune multe în doar câteva zeci de pagini; așa se scrie o poveste cu cap, mijloc și coadă, ba chiar și cu întorsături de situație care pur și simplu te învârtesc, te-aduc de-a roata și te lasă frustrat, zicându-ți: Doar atât? Dar eu voiam mai mult, că nu m-am săturat, povestea e prea bună, personajele sunt prea trăsnite, implicațiile sunt prea numeroase, suspansul e prea mare!