0
Autor: -
Rating:
Editura: Gama
Anul apariţiei: 2008
12 pagini
Grup de vîrstă:3-6 ani
ISBN: 973-7824-18-0

Cartea cu ceas am primit-o când copilul avea un pic peste un an. A indrăgit-o imediat, doar ce era să nu-i placă? Ilustraţii frumoase, viu colorate, un cadran de ceas cu două limbi de plastic rotative, ferestruici rotunde decupate din fiecare pagină. Multă vreme a fost cartea preferată şi, pentru că fetiţa mea nu avea răbdare să aştepte să-i citesc catrenul de pe fiecare pagină, am invăţat tot textul pe de rost.

De fapt, cartea se adresează preşcolarilor mai mari, care învaţă să citească ora. Mecanismul de învăţare e ludic şi ingenios: copiilor li se prezintă o zi din viaţa ursuleţului Mor-Mor, după toate indiciile un ursuleţ preşcolar şi el, şi li se cere ca pentru fiecare din cele şapte scene care se desfaşoară în carte să aşeze limbile ceasului la ora potrivită. "Ceasul" constă dintr-un cadran desenat pe ultima pagină, în mijlocul căruia sunt capsate două limbi de plastic. Decupajele de pe fiecare pagină permit accesul la ceas pe tot parcursul poveştii. Simplu, eficient şi foarte rezistent; copilul meu, într-un an de "citit" intensiv, nu a reuşit decât să rupă colţurile primelor două pagini. Un fleac, pe cuvânt, în rest cartea e perfect funcţională şi la fel de apreciată ca şi la inceput. Cât despre învăţatul orelor, nu aş putea să spun în ce masură ajută, pentru că "subiectul" incă nu se incadrează in ţinta de vârstă. Până acum nu a invăţat decât să spună "tic-tac" de câte ori vede un ceas, dar nu e timpul pierdut.

Revenind la ilustraţii, deşi cadrele de fundal sunt realiste, personajele (urşi şi alte animale) sunt toate umanizate, au îmbrăcăminte, ochii mari şi genele lungi, până şi păsăretul (personaje secundare, să ne înţelegem) afişează expresii faciale. O vrabie poartă ochelari, soarele cască, ceasornicul ursuleţului scoate limba (un fel de calambur grafic, v-aţi prins). Desenele sunt frumoase, culorile atrăgătoare şi cel mai important, scenele sunt destul de reprezentative pentru viaţa unui copil de grădiniţă.

Versurile nu sunt groaznice, dar nici nu excelează. Dacă e sa fiu un pic cârcotaşă, aş zice ca m-a deranjat, pe alocuri, excesul de diminutive şi faptul că Mor-mor, ursuleţul principal, e descris doar ca "ascultător" şi "cuminte" (iar pentru mine obedienţa nu e principala calitate de dezvoltat la un copil). In rest, cartea e frumoasă, amuzantă, rezistentă şi cred că poate fi un instrument de învăţare util.

Scris de Irina Adamescu