O altfel de istorie literară
Scris de Anca Giura • 29 July 2013 • in categoria Biografii/Memorii
Autor: Gabriel Dimisianu
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 216
ISBN: 978-973-50-3800-7
,,..a început să mă preocupe ce imagine las după mine - un acces de trufie, de bună seamă, de aţipire a lucidităţii, în orice caz. Cui să las o imagine şi pentru câtă vreme? Dar atunci devenisem brusc grijuliu cu acea imagine, ceea ce m-a făcut să distrug într-o zi paginile de jurnal, ca şi alte manuscrise care m-ar fi micşorat, chipurile, în ochii altora, prin propria-mi contribuţie.’’ mărturiseşte criticul Gabriel Dimisianu, iar din dorinţa de reparare a acelui autodafé a apărut prezenta carte.
Învăţăm la şcoală că perioada interbelică a reprezentat vârful absolut al sincronizării noastre culturale cu spiritul veacului şi că după război literatura românească intră într-o lungă eclipsă ideologică. Despre deceniile cinci şi şase nu putem demonstra mare lucru decât că au fost sinistre şi traumatizante. Am adus în discuţie aceste aspecte pentru că Amintirile şi portretele literare semnate de Gabriel Dimisianu se referă inclusiv la literatura acelor vremuri.
Două elemente mi-au atras în mod deosebit atenţia în cadrul acestui volum memorialistic. Pe de o parte, relevanţa revistelor literare de altădată, cele care magnetizau scriitorii în jurul unor poli culturali. Pe de altă parte, discreţia cu care Gabriel Dimisianu evocă intelectuali controversaţi din deceniile comunismului. O face fără ură şi fără părtinire, în spiritul unui cuviincios ,,despre morţi, numai de bine’’, aş remarca. În plus, cartea se vădeşte un fel de jurnal recuperat câtă vreme autorul a ţinut un jurnal cu note zilnice în anii şaptezeci, dar care recitit nu i-a făcut plăcere, ca atare a decis distrugerea lui. I se părea poate prea personal, prea necruţător pe alocuri cu anumiţi oameni din anturaj, cert este că scrierea a fost distrusă ca o probă periculoasă, incriminatorie, act care ulterior s-a dovedit o decizie greşită.
Disimulându-ne la maximum frica de moarte prin activarea vieţii virtuale, avem grijă să ne imortalizăm biografiile după bunul plac, sperând că internetul va funcţiona veşnic. Nu acelaşi noroc l-au avut cei de dinaintea noastră peste care s-a aşternut uitarea chiar şi atunci când au realizat fapte de excepţie. În cazul actelor reprobabile însă, tot uitarea este cea care şterge urmele, să nu uităm. Orcare ar fi cazul, amintirile lui Gabriel Dimisianu ne restituie portretele unor şefi de reviste, scriitori, intelectuali, critici literari care au fost foarte activi în viaţa culturală românească şi despre care astăzi tinerele generaţii nu mai deţin informaţii suficiente.
Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Georgeta Mircea Cancicov, Ury Benador, Zaharia Stancu, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Mihail Crama, George Ivaşcu, Geo Dumitrescu, Paul Georgescu, Ovid S. Crohmălniceanu, Sorin Titel, Nicolae Breban, Nicolae Velea, Fănuş Neagu, Matei Călinescu, Cezar Baltag, Mircea Zaciu, Dumitru Ţepeneag, Paul Goma, Mircea Iorgulescu şi mulţi alţii alcătuiesc indicele de nume al acestui volum. Au fost personalităţi ale căror biografii s-au confundat cu bibliografiile şi despre care Gabriel Dimisianu aduce mărturii inedite. Fără a căuta spectaculosul, fără a friza impudicul, Gabriel Dimisianu practică exerciţiul vechi al evocării, adică al aducerii în prezent a unor intelectuali dispăruţi, contribuind astfel la rotunjirea adevărurilor despre vieţile lor. În această lumină, este o carte-omagiu, un gest de preţuire post-mortem în numele prieteniei, închinat celor prea discreţi sau prea huliţi şi care i-au fost colegi de generaţie literară autorului.
-
Plusuri
Volumul umple nişte goluri despre vieţile şi caracterele celor din lumea literară de acum nişte decenii.
-
Recomandari
Împătimiţilor de literatură, filologilor, jurnaliştilor culturali.