bookblog.ro

Noi

Scris de • 24 March 2010 • in categoria

0Autor: Evgheni Zamiatin
Editura Leda, 2005
276 de pagini
ISBN: 973-7786-94-7

Mugurii totalitarismului

Atunci când spui societate totalitară futuristă, un reflex pavlovian te duce imediat cu gândul la 1984 de George Orwell. Impactul, justificat de altfel, al distopiei englezului, devenită carte cult, ascunde însă şi nedreptatea făcută unui roman rus care poate revendica întâietatea în privinţa abordării tematicii dictaturii care suprimă orice urmă de individualitate şi libertate personală.

Izvorât chiar din patria totalitarismului care l-a inspirat pe Orwell, Noi de Evgheni Zamiatin, a fost terminat în 1920 şi a apărut integral în Occident, unde, la scurt timp, a emigrat şi autorul. În Rusia, nici pomeneală să aibă cineva tupeul să-i propună publicarea necenzurată până în 1989.

O atare înverşunare devine explicabilă după lectura cărţii. La două sute de ani de la un război mondial nimicitor, omenirea este izolată de natură în spatele unor ziduri transparente, care mărginesc o societate strict organizată după principii matematice, la a căror respectare veghează Binefăcătorul şi Gardienii săi. Oamenii nu mai au nume, ci doar indicative, au timp liber controlat atent, iar, dacă vor să facă sex, au nevoie de o aprobare specială, care vine pe nişte cupoane roz. Individul nu este decât o parte infimă a unui intreg, iar conceptul de familie este inexistent.

O astfel de societate simte nevoia să îşi exporte fericirea şi în alte lumi, astfel că demarează construcţia Integralului, o gigantică rachetă cosmică, destinată colonizării altor planete. Supervizarea acestui măreţ proiect îi revine lui D-503, personajul principal al cărţii, structurată sub forma jurnalului său personal.

La început, omul, pardon, indicativul nostru are o viaţă care decurge ceas, după cum deducem din devotamentul neţărmurit pe care îl afişează faţă de Statul Unic. Limbajul său este, ca şi în cazul distopiei orwelliene, cel mai bun instrument prin care începem să ne trasăm mental dimensiunile cadrului totalitar. Traseul i se schimbă însă, atunci când o întâlneşte pe I-330, care are un comportament ciudat, sfidător, dar foarte seducător, şi care îl destabilizează pe D-503, atrăgându-l in mrejele unei conspiraţii şi declanşându-i simptomele unei maladii înfiorătoare numite "suflet".

Cheia romanului, ca şi in 1984, este revolta individului împotriva sistemului, numai că, spre deosebire de Winston, personajul lui George Orwell, care e prezentat dintru început cu un capital de răzvrătire, protagonistul din Noi evoluează. Zdruncinarea convingerilor merge mână în mână cu traseul său de îndrăgostit. Gelozia, incertitudinea, împotrivirea în faţa ispitei sunt stări pe care D-503 le resimte organic şi pe care Zamiatin le transpune cu un lirism care ar face cinste oricărui roman de dragoste.

Admirabil este însă că scriitorul rus nu pierde frâiele naraţiunii şi, în ciuda caracterului preponderent introspectiv al cărţii, povestea încercării de a răsturna dictatura dezumanizantă îşi urmează cursul în mod firesc. Neavând suportul descoperirilor tehnologice care să justifice opresiunea împotriva individului, Evgheni Zamiatin merge şi mai în abstract, spre limbajul matematic, iar rezultatul este o proză de o prospeţime perpetuă.

S-a spus despre epoca noastră că este cea a nihilismului, a contestării valorilor tradiţionale. În cazul de faţă, nu văd niciun păcat în a admite, că, alături de consacrata distopie 1984, există şi o alta, mai veche şi cel puţin la fel de valoroasă.

de Iulian Fira

Categorie: | Autor: |



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro