Titlu: Fiicele lui Allah
Autor: Nedim Gursel
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Luminiţa Munteanu
Numar pagini: 379
ISBN: 978-606-579-253-1

Scoborâtorii din stirpea lui Abraham uitaseră de credința strămoșului lor şi prinseseră să se plece la idoli. Poate că aşa şi era firesc, pentru că, la urma urmelor, Dumnezeu tăcea, nu se arăta nimănui. Poate că faţa plină a lunii era plină de semnele Lui, numai că El nu se afla nicăieri.

Sunt în general o fire curioasă, iar curiozitatea mea se fixează pe diverse lucruri până este satisfăcută. De ceva vreme încoace sunt destul de curioasă în privința culturii islamice pe care o găsesc greu de înțeles. Am citit câte ceva despre ea, însă prea puțin. În orice caz nu îndeajuns ca să fiu pregătită pentru romanul de faţă.

Fiicele lui Allah este un roman foarte bine scris, inteligent şi deosebit de bine tradus. Abundă de informaţie, însă mi-a lăsat impresia că se adresează unui public ceva mai matur şi mai ales avizat. Lacunele mele în privința religiei, a mitologiei şi mai ales a istoriei lumii arabe m-a împiedicat să savurez o carte care poate, în alte condiţii, mi-ar fi făcut o plăcere deosebită. Un paragraf care mi-a plăcut în mod deosebit pentru că reflectă foarte bine profunzimea credinţei islamice este: Când s-a născut Muhammad Mustafa, prezicătorii au dat de ştire ca ultimul profet făcea cinste lumii cu vizita sa. Habar n-aveau însă că Allah plămădise lumea tocmai în cinstea lui.

Citind primele pagini n-am înţeles exact despre ce este această carte, care e povestea de fapt, însă pe parcurs mi-am dat seama că de fapt nu există o poveste în sine, ci mai multe povești care se întrepătrund. Astfel există mai multe voci. Cele ale celor trei fiice ale lui Allah Al-Lat, Al-Uzza şi Al-Manat, care se dovedesc a fi idoli într-un templu ce a fost ridicat pentru slăvirea lui Dumnezeu şi cea a băiețelului care îşi amintește de copilăria lui adânc marcat de credința în Allah, ritualurile religioase şi miturile păgâne cu care acestea se întrepătrund, îmbogățite de imaginația copilului. Prin prisma acestora avem parte de povestiri rupte din mitologia arabă, din Coran şi din copilăria acestui băiețel care este crescut de bunicii săi. Totul este împresurat, sau cel puțin așa mi-a lăsat mie impresia, într-o aură de nostalgie. De aceea şi spuneam mai devreme că mi s-a părut că ar fi o lectură mai potrivită unui public mai matur care a lăsat copilăria destul de în urmă pentru a o putea privi cu nostalgie.

Nedim Gursel este un scriitor turc care trăieşte la Paris unde şi predă, la Sorbona şi la Institutul de limbi şi civilizații orientale, literatura turcă. Primul său text, O lungă vară la Istanbul, a primit premiul Societății de Lingvistică din Turcia în 1976. Fiicele lui Allah este de asemenea un roman foarte bine scris, de-a dreptul fermecător, în ciuda faptului că a fost acuzat de justiția din Turcia că ar “denigra valorilor religioase ale populației” fiind etichetat drept blasfemator, motiv pentru care autorului i-a fost intentat proces în 2009.

Dacă vă năpădește nostalgia într-o după-amiază sufocantă de vară, acesta e cea mai potrivită carte pentru a evadă într-o lume fascinantă.

• Plusuri

  bogăția de informații, farmecul legendelor povestite

• Minusuri

  pare străbătută de o ușoară undă de tristețe

• Recomandari

  oricui iubește lectura, dar în special cunoscătorilor culturii islamice pentru a putea savura acest roman la adevărata sa intensitate