Titlu: In vara aceea verde...
Autor: Carson McCullers
Rating:
Editura: Leda
Anul aparitiei: 2006
Traducere: Maria Valer
Numar pagini: 235
ISBN: 973-7624-16-5

În vara aceea verde" este un titlu de carte măcar atractiv, deşi se află departe de originalul The Member of the Wedding. Opţiunea traducătoarei îşi găseşte o explicaţie chiar în primele rînduri ale romanului: "S-a întâmplat în vara aceea verde şi năucitoare, când Frankie avea doisprezece ani.", iar mai apoi : "La urma urmei, vara semăna cu un vis dezgustător, verde, sau cu o junglă nebună, tăcută, văzută prin sticlă."

Vara aceea verde şi năucitoare este cea a anului 1944, ultimele luni ale războiului explicînd prezenţa soldaţilor, aluziile, atmosfera, deşi aceasta este o temă periferică în roman. Urmărit cu precizie este drumul fetei de doisprezece ani, în care dorinţa încăpăţînată de a pleca din oraş şi dragostea stranie pentru fratele ei transfigurează aspectul oraşului cu asfalt fierbinte şi tristeţi inexplicabile.

Totuşi, locul spre care tînjeşte Frankie îi este necunoscut, iar acesta din care vrea să plece are o stranietate care nu pare tipică orăşelului de provincie. Straniul se topeşte în obişnuit, în banal, fiindcă atît Berenice, cea cu un ochi albastru şi unul căprui, cît şi John Henry, copilul precoce, sunt cu Frankie dintotdeauna, iar ea nu le mai observă ciudăţeniile. Numai că vrea să renunţe la acel noi pe care îl reprezintă ei trei, să ajungă membră într-un noi interesant, enigmatic, pe care îl bănuieşte în Jarvis şi Janice, fratele şi mireasa lui: "Dar sărmana Frankie nu avusese însă nici un noi cu care să se laude, în afară de grozavul noi de vară, compus din ea, John Henry şi Berenice- acesta fiind ultimul noi din lume pe care şi-l dorea. Acum toate astea încetaseră dintr-odată şi totul se schimbase. Fratele său şi mireasa lui existau, şi parcă pentru prima oară îi socoti ca făcând parte din ea. Ei sunt noi al meu."

De aceea, Frankie devine F. Jasmine, membră a unui noi de J-uri, se plimbă noaptea prin oraş, se confesează soldaţilor beţi şi strigă aproape bucuria ei de a participa la nuntă, precum şi continuarea poveştii: după nuntă, ea şi mirii vor pleca în luna de miere, toţi trei. Tragicul constă tocmai în diferenţa uriaşă dintre această proiecţie fantezistă şi realitate, diferenţă care face cu atît mai adîncă dezamăgirea finală a fetei.

Pe lîngă atingerea sentimentală şi referirile la mari teme literare: pierderea inocenţei, dragostea, singurătatea, scriitoarea Carson McCullers dovedeşte aici, ca şi în The Ballad of the Sad Cafe, o atenţie pentru decor şi detaliu cu efecte nebănuite. Stilul simplu, direct, evitînd metaforele facile şi reţetele literare, o apropie de Truman Capote, căruia i-a fost prietenă pînă cînd faima lui a devenit iritantă pentru ea. Acest amănunt nu este nesemnificativ, tema singurătăţii fiind prezentă la ambii scriitori la fel de acut, în timp ce biografiile lor nu au fost din cele mai fericite.

La fel, citind romanele lui Carson McCullers, nu poţi evita o asemănare cu William Faulkner, cel puţin cu referire la viziunea asupra personajelor sau la încrederea în omenesc, oricît de aberante ar fi imaginile în care apare acesta. Însă În vara aceea verde" este un roman de citit, fie numai pentru personajele lui stranii, eşuate, singuratice, dacă nu pentru încrederea că lumea din care vrei să evadezi este de fapt cea mai frumoasă lume.