Titlu: Să ne vedem cu bine în Havana
Autor: Chanel Cleeton
Rating:
Editura: Univers
Anul aparitiei: 2021
Traducere: Iulia Dromereschi
Numar pagini: 383
ISBN: 978-973-34-1283-0

Inițial, am crezut că Să ne vedem cu bine în Havana este doar o poveste de dragoste emoționată, frumos scrisă, genul acela pe care îl citești într-o duminică când nu ai altceva de făcut, și pe care o uiți în maxim câteva zile. Nu vreau să spun că e ceva greșit cu poveștile de dragoste, chiar și cu cele siropoase, dar recunosc că nu avut alte așteptări. Citind cartea lui Chanel Cleerton, am descoperit că este, într-adevăr, o poveste de dragoste, dar și mult mai mult decât atât.

O carte despre identitatea cubaneză, despre exil și decizii dureroase, despre riscuri și speranță, despre curajul unor oameni, care refuză să fie victimele unui regim totalitar, chiar și în momente când par să nu aibă nicio alegere. Toate acestea scrise cu multă finețe psihologică și un stil narativ vizual care ne duce pe străzile colorate și animate ale Havanei, pe plajele cubaneze și în conacele stilate ale familiilor bogate din anii ’50.

“Să fii cubanez înseamnă să fii mândru – este cel mai important, dar și cel mai cumplit blestem, deopotrivă. Nu slujim regi, nu plecăm capul, ne purtăm necazurile în spinare de parcă nici n-ar conta. Există o artă, o artă a purtării ca și cum totul ar fi lipsit de efort, ca și cum lumea noastră ar fi aurită, când realitatea este că genunchii de sub rochia de mătase ți se clatină sub povară. Suntem mătase și dantelă, iar dedesubt, oțel.”

Din această esență tare sunt construite personajele lui Chanel Cleeton: surorile Perez - fiicele unui magnat cubanez al zahărului și al unei descendente din familia regală spaniolă -, dar și Marisol Ferera - nepoata Elisei, una dintre surorile Perez -, Ana - prietena din copilărie a eroinei - și Luis, nepotul acesteia din urmă.

După moartea bunicii ei Marisol decide să plece în Cuba, țara sa natală, pentru a descoperi secrete de familie și pentru a împrăștia cenușa bunicii ei într-un loc cu semnificație pentru aceasta. Marisol s-a născut și a crescut în Statele Unite ale Americii, iar vizita ei la Havana este, mai ales, un prilej de a se descoperi pe sine, valorile și rădăcinile sale.

“Viața aici este liberă (spune Marisol) – nu trebuie să verifici statusuri pe social media, să devii obsedat de pozele pe care le postează cineva, sau să-ți petreci timpul concepând o replică inteligentă pe care să o împărtășești cu sute de urmăritori și prieteni. În același timp, libertatea este un  moft fantastic, abținerea de la viață disponibilă pentru mine, o alegere în timp ce, pentru cubanezi, care trăiesc fără statusuri despre cât de mult își iubește cineva partenera, (...) nu există nicio alegere. Nu este libertate. Exilul lor față de aceste locuri nu este autoimpus. A fost impus de un guvern care a avut puterea toată viața lor. Iată cum frumusețea vieții aici, simplitatea, este și cea mai mare tragedie.”

Acțiunea cărții se desfășoară pe două planuri, Havana anului 1958 și cea a anului 2017, urmărind destinele și poveștile de dragoste a două femei, Elisa și Marisol – bunică și nepoată – fiecare dintre ele dând dovadă de curaj, putere de sacrificiu și forță spirituală. Este aproape ca și cum ceea ce rămâne neîmplinit în povestea bunicii se reia în destinul nepoatei și se împlinește peste timp. În fundal, este prezentă permanent Cuba fascinantă, tărâm de vis, un paradis care nu exclude violența, durerea, sacrificiul și moartea.

Text scris de Raluca Elgyar. 

• Plusuri

  Finețea psihologică cu care autoarea descrie gîndurile, sentimentele, conflictele interioare ale personajelor principale.
  Detaliile de epocă care conturează aproape cinematografic atmosfera anilor ’50 în Cuba și lupta pentru libertate și democrație.

• Recomandari

  O lectură frumoasă care are toate ingredientele să impresioneze și chiar să fascineze.