Titlu: O singură școală pentru toată lumea
Autor: Salman Khan
Rating:
Editura: Publica
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Irina Henegar
Numar pagini: 248
ISBN: 978-606-8360-30-0

,,Elementele educaţiei ar trebui prezentate în copilărie, dar fără a-l obliga la ceva. Cunoaşterea acumulată prin constrângere nu rămâne în minte. Aşadar, nu folosiţi constrângerea, ci faceţi în aşa fel încât educaţia timpurie să pară un soi de amuzament, astfel va ieşi la iveală aplecarea naturală a copilului.” (Platon – Republica)

Cumpără titlul în engleză

În zilele de astăzi elevii se plâng de programa prea încărcată, programul prea lung, orele plictisitoare, repetitive de la şcoală. Profesorii sunt îngropaţi tot mai mult în mormane de hârtie şi dosare care de prea puţine ori fac diferenţa în ceea ce se întâmplă cu adevărat într-o sală de clasă, lăsându-le prea puţin timp de a se ocupa cu adevărat de proprii elevi. Părinţii, la rândul lor, vor note cât mai mari pentru odraslele lor, pentru a intra la un liceu ,,de elită”, pentru un viitor mai bun. Salman Khan nu scrie doar o altă carte despre educaţie, propunându-ne o reorganizare radicală a acesteia, ci este şi fondatorul site-ului Khan Academy, încercând astfel să ofere ,,o educaţie gratuită, de calitate, pentru oricine, oriunde.”

Ce facem cu adevărat într-o şcoală? ,,Promovăm iniţiativa şi gândirea individuală sau perpetuăm doar un joc lipsit de profunzime?” (14) Care este scopul ultim al educaţiei? De a încorpora concepte fără o finalitate, de a absolvi o universitate fără a fi capabili de a aplica cele învăţate la o realitate concretă, sau de a ne pregăti să folosim toate cele învăţate în realitatea de zi cu zi? În prima parte a cărţii, Khan nu oferă doar o scurtă istorie a acestui site, ci şi o istorie a educaţiei în general, a adoptării modelului prusac înfiinţat în secolul al XVIII-lea, chestionând în acelaşi timp tradiţiile şi arătând fisurile sistemului.

,,Elevii nu sunt în mod natural pasivi. În mod surprinzător, ei trebuie învăţaţi să fie pasivi; pasivitatea devine un obicei care-i face mai maleabili poate, dar şi mai puţini alerţi, mai puţin implicaţi în ceea ce fac.” (63)

Care este rolul tehnologiei în zilele de astăzi? Ştim cu toţii cât timp se poate pierde în faţa televizorului sau navigând pe internet, dar tehnologia nu are doar un efect nociv asupra tinerei generaţii, după cum Khan ne explică. Profesorii din ziua de astăzi sunt într-o continuă căutare a unor căi de a îşi atrage elevii spre învăţare, de a îi scoate (pe unii dintre ei) din apatia în care au căzut, şi uneori de a îşi transforma ,,inamicii de azi” în aliaţi în sala de curs, în a învăţa să integreze tehnologia în clasă, corelând-o cu celelalte activităţi tipice actului învăţării: ,,Nu e suficient să aducem în clasă câteva calculatoare şi table electronice. Ideea este ca tehnlologia să pătrundă în toate activităţile de la clasă; fără o integrare eficientă şi inovatoare, tehnologia se poate dovedi doar un moft foarte costisitor.” (124)

Putem să ne învăţăm elevii să fie creativi, şi dacă da, cum evaluăm creativitatea? La fel ca multe alte cărţi de pedagogie şi metodică, autorul acestei cărţi ne vorbeşte despre importanţa de a îi învăţa pe copii să înveţe, de a le dezvolta creativitatea, de a îi adapta la nevoile societăţii actuale. Khan nu se opreşte doar la învăţarea în şcoală, oferind exemple prin care khanacademy.org poate îmbogăţi cunoştinţele elevilor, ci ne vorbeşte şi despre educaţia adulţilor, de ceea ce în literatura de specialitate poartă numele de ,,lifelong learning”.

Cu toate ideile inovatoare, nu ştiu cât credit i-am putut oferi autorului în ultima parte a cărţii. Ideile sunt duse la extreme şi opinia acestuia de a exista o clasă cu un număr imens de copii, de toate vârstele, pare greu de imaginat în societatea actuală din România, când numărul elevilor de peste 30 într-o sală sufocă şi copiii sunt greu de stăpânit. Pentru a avea un alt sistem trebuie în primul rând să conştientizăm problema serioasă pe care o avem în învăţământ, trebuie să ne educăm pe noi înşine, pornind de la noi şi terminând cu proprii copii. Atunci când un copil nu are educaţia celor şapte ani de acasă, când se confruntă cu probleme prea mari pentru vârsta pe care o are, când este încurajat de proprii părinţi să ,,vâneze” note, orice formă a educaţiei va fi imposibil de greu de dus la îndeplinire.

• Plusuri

  O carte scrisă bine, cu o scurtă istorie a educaţiei, cu explicaţii pe înţelesul tuturor;

• Minusuri

  Ideile duse la extreme, ruptura de sistemul actual din România, imposibiliatea unor concepte de a fi puse în practică;

• Recomandari

  Profesorilor, părinţilor şi tuturor celor interesaţi de educaţie.