Titlu: Pânza de păianjen
Autor: Cella Serghi
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2024
Numar pagini: 396
ISBN: 9786303196374

Pânza de păianjen de Cella Serghi este una dintre acele povești care te prind în plasa lor și nu te mai lasă să pleci. Nu este doar un roman, ci un colț de viață transpus în pagini, cu dorințe frânte, visuri neîmplinite și căutări ce par să nu se sfârșească niciodată. Este despre zbuciumul unei femei care își caută locul într-o lume rigidă, care îi impune să aleagă între inimă și rațiune, între libertate și constrângere. Citind, simți aproape pe pielea ta neputința Dianei Slavu, durerea unei iubiri neîmplinite și lupta continuă pentru a se elibera dintr-o viață care nu i se potrivește.

Cella Serghi nu a scris doar despre un personaj, ci despre sine, despre femeile care trăiesc între dorință și compromis, între speranță și resemnare. Povestea Dianei este povestea multor femei care, într-o epocă dominată de convenții, s-au zbătut între cine erau și cine trebuiau să fie. Încă din copilărie, Diana cunoaște lipsurile și umilința sărăciei, dar și visele mari, care par mereu la un pas distanță. Prima iubire, pictorul Petre Barbu, rămâne pentru ea un ideal intangibil, un simbol al așteptării, al promisiunilor care nu se împlinesc niciodată.

Poate tocmai această iubire neîmpărtășită o face să creadă că fericirea se află mereu în altă parte, la altcineva.

Pentru Diana, căsătoria cu Michi pare o scăpare din mrejele neputinței materiale, dar devine o altă formă de închisoare. Ea nu își poate împărți sufletul între siguranță și iubire, iar relația lor se transformă într-o iluzie, într-un decor frumos, dar lipsit de viață. Dragostea adevărată pare să-i bată din nou la ușă prin Alex, dar oare este el ceea ce caută cu adevărat? Sau este doar o altă umbră a trecutului, o altă proiecție a acelui Petre Barbu pe care nu l-a putut avea niciodată?

Ceea ce face ca Pânza de păianjen să fie mai mult decât o simplă poveste de dragoste este felul în care Cella Serghi o scrie. Fiecare descriere este încărcată de emoție, fiecare imagine a Mangaliei sau a Balcicului pulsează cu neliniștea sufletească a Dianei.

Marea nu este doar un decor, ci un personaj în sine – un martor tăcut al rătăcirilor ei, al speranțelor și eșecurilor, al momentelor de iluzie și de trezire la realitate.

Titlul romanului este, poate, cea mai puternică metaforă. Pânza de păianjen în care Diana se zbate nu este doar o alegorie a societății care îi impune limite, ci și a propriilor sale alegeri, a propriei incapacități de a rupe firul iluziei.

La final, desprinderea nu vine printr-o mare iubire salvatoare, ci printr-o înțelegere amară, dar necesară: că uneori, singurătatea este prețul pentru a fi cu adevărat liber.

Povestea Dianei nu este una ușoară, nu este despre finaluri fericite sau despre găsirea unui loc magic unde toate dorințele devin realitate. Este o poveste despre acceptare, despre renunțare și despre puterea de a merge mai departe chiar și atunci când toate iluziile s-au spulberat. Pânza de păianjen rămâne un roman de 4 stele puternice, pentru că reușește să prindă în paginile sale esența unui suflet zbuciumat, să ne facă să simțim și să ne regăsim, fie și pentru o clipă, în rătăcirile Dianei Slavu.

Text scris de Stella Popa.