Titlu: Mincinoșii
Autor: E. Lockhart
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Ana-Maria Man
Numar pagini: 264
ISBN: 978-606-719-089-2

A trecut o săptămână de când am terminat romanul și nici acum nu-mi pot exprima cum se cuvine avalanșa de sentimente care mai de care mai puternice prin care m-a trecut Mincinoșii

Cumpără titlul în engleză

Cartea este scrisă din perspectiva lui Candace, membră a înstăritei familii Sinclair. În fiecare vară, familia Sinclair se adună pe insula lor privată din Massachusetts. Candace, împreună cu verii ei, Mirren și Johnny, și prietenul acestora, Gat, formează grupul Mincinoșilor (deși nu ni se explică de ce anume sunt numiți așa). În vara cu numărul 15 are loc un accident.
Candace își pierde memoria și
nu se întoarce pe insulă decât după 2 ani.
Iar atunci când o face,
totul este străin.

Primul lucru care m-a izbit ca o piatră în moalele capului a fost stilul. E lejer, cursiv, dar în același timp fantomatic și misterios. De foarte multe ori mă holbam la pagini, pentru că nu-mi venea să cred ce se întâmpla și abia după ce rumegam îndeajuns informația îmi dădeam seama că
toate acele imagini puternice,
de impact,
erau niște metafore pentru dezechilibrul interior al protagonistei.

Dezechilibru ilustrat cu măiestrie, diferit față de tot ce am citit până acum. Un alt lucru pe care l-am apreciat la carte au fost poveștile inserate, aparent la întâmplare prin carte. Dacă primele au fost niște basme reinterpretate, spre sfârșit s-a ajuns ca acestea să oglindească într-un mod neașteptat situația zbuciumată a familiei Sinclair.

Având o distribuție destul de impresionantă și un număr relativ mic de pagini, m-am așteptat ca personajele secundare să nu joace un rol prea important în poveste și să fie acolo mai mult de umplutură. Cât de mult m-am înșelat! Fie că e vorba despre
un verișor de-al lui Candace,
mătușile ei
sau bunicul acesteia,
fiecare a avut parte de o personalitate proprie, distinctă. Mi s-a părut uimitor cum autoarea a reușit să mă facă să am câte o părere, cât de mică, despre fiecare până la sfârșitul lecturii. Nu e lucru ușor să evidențiezi trăsăturile tuturor personajelor într-un roman de nici 300 de pagini (uneori e nevoie de serii de cărți pentru a putea face asta), dar lui E. Lockhart i-a reușit.

Și, cu toate că personajele secundare au fost superb conturate, cele principale au „furat spectacolul” (cum era de așeptat). I-am îndrăgit pe Mincinoși încă de la început, chiar dacă pe parcursul lecturii i-am bănuit
de cele mai
necurate și
mârșave
intenții.

Pentru că amintirile lui Candace erau atât de vagi și trecutul părea înghițit de ceață, astfel încât nu mă puteam abține să nu-i suspectez, pe rând, pe cei trei Mincinoși. Bineînțeles că niciuna dintre teoriile conspirației născocite de mine nu s-a adeverit, dar asta nu înseamnă că adevărul nu a fost mai puțin șocant. Când am ajuns la pagina în care ni se dezvăluie ce s-a întâmplat de fapt, mi-au trebuit câteva minute bune ca să-mi revin. Totul era
ireal,
imposibil.

Acum, dacă mă uit înapoi, nu pot să nu observ indiciile răspândite de-a lungul cărții. Dar atunci, când eram prins în lumea fascinantă a familiei Sinclair, mi-a fost imposibil să fac toate conexiunile. Povestea a fost mult prea amețitoare ca să-mi lase timp de gândire!

Mincinoșii poate fi o carte banală sau una excepțională,
te poate lăsa cu gura deschisă sau, din contră, neimpresionat de acțiune,
va rămâne cu tine pe veci sau o vei uita într-o clipită.
Nu există cale de mijloc.
Dar... oare puteți avea încredere în mine? Sigur nu v-am mințit?

• Plusuri

  Stilul, personajele, acțiunea, deznodământul. Totul!

• Minusuri

  Singurul punct slab pe care i l-am găsit cărții a fost faptul că nu s-a insistat pe originea numelui grupului Mincinoșilor. Tare mi-aș fi dorit să aflu cum și l-au căpătat!

• Recomandari

  Având o construcție ingenioasă și misterioasă, recomand romanul atât adolescenților, cât și adulților.