Prin suflet

Titlu: Somnul şi Moartea
Autor: A.J. Kazinski
Rating:

Editura: Trei
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Doru Mares
Numar pagini: 600
ISBN: 978-973-707-873-5

„După cum v-am explicat, le-a expus cele patru dovezi ale existenţei sufletului şi ale imortalităţii acestuia, reîncepu Vartov. Unu: teoria ciclică. Socrate a început prin a demonstra că natura a ordonat totul în mod ciclic. Că ceea ce este mare, a fost într-o zi mai mic. Că binele a fost într-o zi mai puţin bine. Şi că asta funcţionează în ambele sensuri. Altfel, nuanţele şi contrariile ar înceta să mai existe.”

Recunosc cu toată ruşinea că am început această carte cu gândul că va trebui să îndur peste cinci sute de pagini de roman poliţist mediocru. Nici nu puteam să mă înşel mai tare. În primul rând subiectul ales este unul filosofico-teologic. Se discută existenţa sufletului. Din mai multe perspective. Dar să începem cu începutul.

Somnul şi Moartea este al doilea roman ce se naşte din colaborarea dintre Anders Rønnow Klarlund şi Jakob Weineich sub pseudonimul A.J. Kazinski, aceştia scriind mai întâi Ultimul om bun. În prefaţa acestuia se vorbeşte despre un experiment privind „Experienţa morţii iminente” care ar putea, teoretic, să demonstreze că există suflet. Niels Bentzon este poliţistul care face legătura dintre cele două romane, el fiind și personajul principal.

Tot experienţa morţii iminente este discutată şi în Somnul şi Moartea, dar ca temă principală (iar asta este cu adevărat interesant în roman). Se investighează o serie de crime, însă unele destul de ciudate. Victimele sunt omorâte şi resuscitate în mod repetat. De ce? Niels Bentzon este negociatorul poliţiei din Copenhaga şi, în toată cariera lui, nu a pierdut niciun om. Până întâlneşte acest caz în care o prim-balerină se hotărăşte să se sinucidă sărind pe şinele de tren. Colac peste pupăză, cazul apare tocmai în momentul în care el şi proaspăta lui soţie, Hannah, par să aibă probleme de nedepăşit.

Hannah este astrofizician, trăieşte cumva într-o lume puţin diferită şi nu este tocmai o campioană a comunicării. Când află că este însărcinată, gândul o face să se închidă în ea pentru a putea decide dacă poate păstra copilul sau riscul ca acesta să-i moştenească predispoziţia la schizofrenie este prea mare.

Partea frumoasă a romanului – pe lângă faptul că reuşeşte să îmbine armonios investigaţia poliţistă cu trăirile interioare ale personajelor, împletind subiecte filosofice, arta şi ştiinţa – este felul în care sunt conturate personajele. Ai impresia că sunt reale, că aleargă pe străzile din Copenhaga, că citesc cărţi care le vor schimba cursul vieţii, că plâng unul în braţele celuilalt, sunt acolo, sunt vii şi plini de emoţie, de gânduri bune şi rele, de teamă şi curaj nebun, de nesiguranţe.

Nu vreau să spun mai mult despre acţiunea romanului pentru că orice detaliu ar putea strica plăcerea descoperirii bucată cu bucată a poveştii. Însă ţin să subliniez că este o carte bine scrisă, bine documentată, cu o poveste ce curge natural, de la sine, nimic nu este forţat sau fals. O plăcere! :)