Titlu: Redescoperă compasiunea
Autor: Anne Lamott
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Alina Gabriela Rudeanu
Numar pagini: 123
ISBN: 978-606-44-0090-1

Știam de ceva vreme de Anne Lamott și am pe listă, în special, cartea ei despre ce înseamnă să scrii - Bird by bird: Some instructions on writing and life -, însă cumva am ajuns la Redescoperă compasiunea înainte de toate. Un volum scurt, în care scriitoarea explorează o traumă profundă din copilărie și ce înseamnă să treci prin toate etapele sale: frică, durere, adicție, evadare, și, în cele din urmă, iertare și compasiune. În special pentru tine, dincolo de orice altceva.

„Lecția de viață numărul unu. Încă mai am momente când mă doare. Și n-a fost decât un os de deget. Oamenii suferă fracturi mai mari la părți din inima, mintea și ființa lor. Și totuși merg mai departe, împleticindu-se. Dansează șhiopătând.” - astfel de „lecții” abundă în fiecare pagină, pe măsură ce Lamott combină experiențe de viață, suferința și durerea cu amintiri legate de familie, prieteni, copii, fragmente biblice și metafore precum „hărțile” sau „frunzele aurite”, pentru a explica și înțelege compasiunea și cum poate ea să funcționeze în viețile noastre.

Cu o scriitură aproape lirică, adesea confuză prin sincopele și asocierile pe care le face, care poate fi uneori obositoare, cartea, însă, te trece prin multe stări într-o formă concentrată și profundă, ca o esență a ideii de compasiune, dar și ca un fel de schiță pentru compasiune de aplicat zi de zi. „Momentele de compasiune, dăruire, suferință și uluire ne modifică comportamentul, ne pătrund în suflet și schimbă porțiuni din noi pe care nu am fi acceptat să le schimbăm în mod normal.”, mai spune Lamott, o schimbare, care, în final, ne face să creștem și să ne bucurăm de viață și de lucrurile aparent mărunte pe care ni le oferă.

Este o lectură rapidă, dar pe care cred că nu trebuie să o consumi, cât să o citești puțin câte puțin, pentru a-i descoperi și aplica sensurile și sfaturile. Deși pentru mine, personal, paralelele și simbolismul nu au rezonat neapărat, amintirile și trăirile descrise m-au făcut să empatizez și să vreau să o mai citesc pe Anne Lamott și, mai ales, non-ficțiunea sa: „Se întâmplă uneori să accesăm un nivel diferit, cel al spiritului încrezător care știe că, dincolo de toate lucrurile, cineva are grijă de noi, că suntem copii înzestrați cu inocență și gingășie.”

Bonus: TED Talk-ul despre viață, creativitate și multe altele, pe care merită să îl vedeți/ascultați:

• Plusuri

  Modul în care tratează compasiunea, iertarea, frica și ce înseamnă să fii om.

• Minusuri

  Scriitura adesea confuză, căreia pare să-i lipsească un fir roșu propriu-zis.

• Recomandari

  Dacă vă place să citiți eseistică și să descoperiți oamenii și traumele lor.