bookblog.ro

Cartea pe care mi-am dorit mereu să o scriu

Scris de • 22 June 2012 • in categoria

Titlu: O călătorie printre cărţile mele
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 128
ISBN: 978-606-84010-7-2

”Acum, aş vrea să chem la viaţă aceste cărţi sub ochii tăi, şi să ţi le prezint, fie şi doar pe câteva, pentru ca tu să înţelegi că nu sunt doar hârtie parfumată, ci sunt vii şi ştiu şi pot să vorbească. Şi-acum vino alături de mine în această călătorie în jurul bibliotecii mele. Poate se va dovedi mai puţin plictisitoare decât te temi tu.”

Autorul e un biblioman şi nu se sfieşte să ne-o spună răspicat, ba chiar să ne-o şi demonstreze începându-şi călătoria cu o mulţime de detalii despre partea materială a acestei pasiuni. Cu peste cinci mii de volume strânse în ultimii treizeci şi cinci de ani, din care totuşi două treimi au rămas necitite, nu-i greu să ne dăm seama că e un cititor de tip colecţionar.

N-ai cum să nu observi ce mult îşi preţuieşte biblioteca, ştie nu doar numărul volumelor din ea, ci şi cât a cheltuit pe toate cărţile, sau valoarea lor actuală. ”Cărţile pe care le ai nu sunt doar parte din ceea ce eşti, ci şi vorbesc despre ceea ce eşti”, ne mărturiseşte acesta şi nu putem decât să-i dăm dreptate, dacă observăm cât de multă importanţă acordă aşezării lor pe rafturi, după reguli foarte precise, pe discipline, pe zone lingvistice, cronologic, după spaţiu, corespondenţe şi teme.”S-ar putea reconstrui aventura culturală a unei întregi generaţii plecând de la aceste rearanjări”. Pentru literatura rusă trebuie să priveşti în sus pentru că autorii ruşi pornesc de la înălţime. Dar le aşează acolo şi pentru că îi simte departe de el.

Această cărticică se vrea a fi o scrisoare adresată unui interlocutor imaginar, dar cred cu tărie că autorul a realizat prin ea mai mult decât şi-a propus. Eu una, o văd ca pe un fel de manifest literar, ceva în genul celui realizat de Rui Zink cu Cititorul din peşteră. Poate că, fără să ştie, a reuşit să închege acea carte pe care şi-a dorit mereu să o scrie.

”Eu unul nu cred că şcoala poate face prea multe pentru promovarea acestei iubiri: o poate educa, şi poate oferi instrumente mai rafinate, şi poate lărgi orizontul. însă iubirea în sine, pasiunea, atracţia sunt factori genetici, fie te naşti cititor, fie, cel mult, poţi deveni unul sârguincios.” O părere surprinzătoare, venind din partea unui dascăl, dar pe care, totuşi, o împărtăşesc.

”Un obicei prost la fel de dezgustător, care trebuie descurajat şi tăiat de la rădăcină, este acela de a sublinia”, ne mustră Giancarlo Repetto. Probabil singurul sfat cu care nu sunt deloc de acord, pentru că a sublinia e felul meu de a mă implica, de a da ceva înapoi cărţii. A sublinia e modalitatea prin care îmi construiesc propria aventură pe ”marginile acestei efemere hărţi schiţate în cerneală”.

Ba chiar nici să facă altul sublinieri pe cărţile mele nu m-ar deranja ci, dimpotrivă, m-aş bucura, curioasă fiind să descopăr mai apoi ce i-a atras atenţia altui cititor. Ce mod grozav de a se cunoaşte cititorii între ei! ”Cu cât sunt mai pline de cicatrici, cu atât sunt mai curajoase şi cu atât mai multe bătălii câştigate împotriva indiferenţei”, este de acord cu mine şi Oana Boşca-Mălin.

Tonul autoritar pe care îl foloseşte atunci când ne spune cum ar trebui să citim, este adesea înlocuit de unul mai prietenos şi nelipsit de umor: ” În vara în care am terminat liceul, îl luam pe Horaţiu cu mine la râu, îl reciteam şi izbucneam în râs în faţa acelei limbi moarte. Prietenii mei aruncau o privire cărţii, udau un prosop şi mi-l puneau pe frunte. Nu ştiau ce pierd.”

M-am bucurat foarte mult când printre recomandările sale l-am gasit şi pe Raymond Chandler, un autor pe care mi-l recomandase mama şi pe care mi-am propus să îl citesc în curând. La americanism se declară intolerant deşi menţionează vreo câţiva dintre care eu voi citi Kerouac, Pe drum. Cât despre englezi, eu aş alege Orwell, eseurile Despre citit, Despre scris.

Cărţile de psihologie nu pare a le agrea, căci disciplinelor din acest domeniu le reproşează făţiş tipologizarea Iar din domeniul literaturii de călătorie, cea mai interesantă pare cartea lui Robert McFarlane, Cum i-au cucerit munţii pe oameni.

Recomandările pe care le face Giancarlo sunt numeroase şi interesante (eu mi-am făcut deja o listă cu vreo zece titluri) menţionând atât clasici, cât şi nume mai puţin cunoscute. Mai departe vă las pe voi să descoperiţi ce autori mai adăpostesc paginile acestei cărţi.

  • Plusuri

    Scriitura simplă, tonul (auto)ironic.

  • Minusuri

    Mi-ar fi plăcut să ţeasă o poveste în jurul cărţilor sale.

  • Recomandari

    Pentru fanii cărţilor despre lectură

    Celor care sunt în căutarea unor recomandări de cărţi bune şi diverse.

Categorie: | Autor: | Editura:



Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. gabriela garlonta spune:

    Sigur că îmi place..îmi amintesc și eu, cum ,în timpul Liceului de Cultură Generală din orașul Copșa Mică, îl citeam pe Horațiu ,căci,profesoara de Latină era împătimită de acest poet și ne împătimea și pe noi,cei cu tragere de inimă către limba sacră,nu moartă, cum i se spune.Cu nostalgia acelor ani luminoși,deși, hainele ne erau picurate zilnic cu negru de fum,încerc să vă recomand de citit niște cărți ,care mi-au fost recomandate de profesoara mea de Teatrologie-George Banu,Teatrul memoriei și Livada de vișini;Matei Călinescu,A citi,a reciti;A.Compagnon,Paradoxuri ale modernității;Hugo Friedrich,Structura liricii moderne;Eugen Ionescu,Discurs despre avangardă;Martin Esslin,Teatrul absurdului,Harold Bloom,Canonul occidental;Mircea Mihăieș,Cărțile crude.
    Dacă vrei să fii fericit și să trăiești ,ca bunica mea,nouăzeci și unu de ani,opt luni și trei zile,citește Psaltirea.Zilnic!

    raspunde

  2. gabriela garlonta spune:

    ..și,încă ceva-la FITS 2012,la o lansare de carte -IN MEMORIAM AUREL MANEA,unul dintre participanți a spus un lucru fabulos-Aurel Manea era “invidios”-vorba vine-pe regizorul Pintilie și, întrebă persoana mai sus pomenită:oare ce citește Pintilie? Dacă știe cineva să scrie mai jos..

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Sensul vietii intr-un pahar cu apa
  • clarisse frederic vitoux

Copyright ©2011 Bookblog.ro