Doamna Dalloway
Scris de Raluca Alexe • 17 January 2007 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Virginia Woolf
Rating: 
Daca ai tine cartea de fata inchisa, si ai fi atent pentru cateva secunde, aproape ca ai putea auzi vocile personajelor care se perinda prin paginile ei. Sunt atat de multe, prinse in activitatea lor zilnica, dar mai ales in firul gandurilor pe care il tes involuntar, incat cartea parca sta sa se deschida pentru a le lasa afara. Pentru ca asta este Doamna Dalloway: o "colectie de ganduri".
In plina perioada modernista, Virginia Woolf considera ca cea mai buna metoda de a revela dezamagirile, schimbarile, declinul Angliei de dupa Primul Razboi Mondial si alienarea oamenilor care traiesc in ea, este sa isi lase personajele sa isi exprime gandurile. Acestea sunt vii, gandesc, parca se misca pe cont propriu, desi au deasupra naratorul omniscient care le conduce vietile.
"Viata" lor se rezuma in romanul de fata la o singura zi; o zi de iunie in care Clarissa Dalloway se pregateste pentru petrecerea din seara respectiva, a carei gazda urmeaza sa fie. O zi frumoasa, prilej de rememorare a vremii cand era inca adolescenta si cand credea ca viata ei va fi mai mult decat cea a unei sotii din clasa mijlocie. O descoperi astfel pe Clarissa, intrebarile si frustrarile ei, atitudinile reprimate, dar pe alocuri si bucuria vietii, a faptului ca exista.
In acelasi timp il descoperi pe Septimus, un tanar veteran, caruia razboiul i-a rapit orice sentiment. Chinuit de atrocitatile la care a fost martor, si de durerea de a isi fi pierdut cel mai bun prieten, Septimus isi pierde incet mintile, si simte ca nu mai poate suporta presiunea unei societati inchise si rigide precum "Batrana Anglie", chiar si langa o persoana iubitoare cum este sotia sa. Urmarindu-i firul gandurilor si momentele de nebunie in care vorbeste cu prietenul sau mort, nu este greu de inchipuit ce solutie va adopta, pentru a fi, in mod ironic, "liber".
Cu gandurile celor doua personaje se impletesc cele ale sotului Clarissei, care nu reuseste sa ii mai spuna acesteia ca o iubeste, pentru ca a trecut prea mult timp de cand a facut-o ultima oara; ale fostului pretendent al acesteia, ale fiicei ei, Elizabeth, si ale prietenei ei din copilarie; ale matusilor, prietenilor din inalta societate; cu totii sunt prezenti, si despre fiecare in parte afli cate ceva.
Romanul nu surprinde prin actiune; in spiritul modernismului, personajele sunt urmarite facand lucruri cat se poate de obisnuite. Nu au trasaturi extraordinare - sunt la fel de obisnuite precum rutina zilnica la care iau parte. Ce atrage insa la roman este modul in care gandurile lor ies la suprafata, ganduri care cateodata ii aduc pe posesorii lor impreuna, dar de cele mai multe ori le subliniaza izolarea. Este modul subtil cum aluneci de la un personaj la altul, care se gandeste la acelasi lucru. Surprinde faptul ca ajungi sa simti aproape de tine fiecare personaj, prin felul in care isi deschide sufletul in fata cititorului.
O recenzie de: Raluca Alexe
Citeste cele 24 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Raluca spune:
Am dat doar patru stelute tocmai din cauza lipsei actiunii propriu-zise. Cateodata (doar cateodata :) ) te pierzi in mintea Clarissei, si ai astepta ca ceva sa ii intrerupa brusc firul gandurilor. Autoarea insa schimba doar subiectul incursiunilor in memoria personajului, ceea ce salveaza totusi cele cateva momente de monotonie.
-
pepi333 spune:
Am citit si eu cartea, dar dupa ce am vazut filmul. Asta se intampla acum vreo 3 sau 4 ani, dar personal, filmu mi s-a parut deasupra cartii. E unul din putinele cazuri cand filmu bate cartea.
In rest e mai mult decat “ciudat” sa urmaresti viata personajelor Virginiei Woolf -
Raluca spune:
Pepi333, eu nu am vazut decat filmul acela care prezenta trei povesti in paralel, una dintre ele fiind a Virginiei Woolf; insa in afara de amanuntele legate de viata autoarei nu mi s-a parut nimic extraordinar. Poate insa vorbim despre filme diferite :)
Pentru Adrian Ciubotaru: sa inteleg ca ti-a placut… cartea? :)
-
Alexandra-Georgiana spune:
Buna ziua! Filmul “The Hours” este o ecranizare a romanului cu acelasi nume al scriitorului american Michael Cunnigham. Acesta prezinta in paralel vietile a 3 femei, una dintre ele fiind Virginia Woolf, autoarea doamnei Dalloway. Celelalte doua personaje sunt Laura Brown, sotia unui veteran din Al Doilea Razboi Mondial, cu o casnicie fericita si foarte pasionata de lectura si Clarissa Vaughan, o New Yorkeza tipica de la sfarsitul anilor ’90, care pregateste o petrecere pentru bunul ei prieten Richard, bolnav de SIDA, care a poreclit-o sugestiv: doamna Dalloway.
Filmul pare putin incurcat, la fel si cartea, dar pot afirma cu cea mai mare convingere ca e o lectura foarte placuta.
-
-
pepi333 spune:
Despre acelasi film vorbesc si eu. Si tocmai pentru ca erau trei povesti, toate care imparteau aceeasi drama: neadapatarea la timpul si mediul in care traiau, mi-a placut. Am vazut filmul de 3 ori:
– la prima vizionare mi s-a parut foarte plictisitor
– a doua oara am inceput sa vad legatura intre cele 3 povesti
– la a treia vizionare: cred ca mai stii faza cu pasarea care moare, ei am patit si eu exact acelasi lucru, dupa 2 zile. Poate acesta este si motivul pentru care mi-a placut mai mult filmul. -
Raluca spune:
Recunosc, filmul abordeaza in mod interesant subiectul, insa daca am da la o parte aspectele evidente (gen prezenta Virginiei Woolf care tocmai scrie romanul, revolta lui Julianne Moore impotriva statutului de nevasta americana a anilor ’50 si prezenta poetului care nu e soldat si nu e depresiv ci bolnav de SIDA), ar ramane un film bunicel, care ar fi putut foarte bine sa se numeasca “Doamna Brown” si nu ar fi fost nici o diferenta. In plus, sunt cateva tactici ale Virginiei Woolf pe care mi se pare ca nu le poti surprinde in imagini decat daca urmezi fidel cursul actiunii din roman.
-
Emma spune:
Am citit si eu cartea si pot spune ca a fost departe de “palpitanta”. Nu pot spune ca i-a lipsit actiunea; actiune este, dar o actiune atat de banala incat nu mai impresioneaza. Pur si simplu, strict din punctul acesta de vedere, plot-ul este banal. Insa, intr-adevar, cealalalt fir epic, sau, cel putin, gandurile personajelor pe care eu le izolez ca fiind un al doilea “fir” compenseaza mult, foarte mult. Mai ales pot spune ca m-a impresionat extraordinar finalul, in care “situatia” lui Septimius ajunge la serata Clarissei.
-
Liviu Tanase spune:
Cartea mi-a placut si mie foarte mult… Imi place Virginia Woolf in general… recomand si Jacob’s Room…
Cat despre film – este cu totul altceva. Filmul ORELE este ecranizarea unei alte carti (a lui Michael Cunningham)… este o intreaga poveste legata de Orele si se leaga de Doamna Dalloway insa nu trebuie confundate… Eu personal recomand cartea:)-
dealulcudor spune:
da, si eu vad cam tirziu comentariile acestea. Virginia Woolf este una dintre scriitoarele mele preferate si recunosc ca nu am putut citi unele comentarii fara sa ma inflacarez. “rasfoiam” site-ul vostru (citeam recenzia Raisei despre modernism) si am dat de Woolf. m-am bucurat nespus de mult sa vad ca mai este citita si de altii in afara de mine. pacat ca unii nu inteleg mare lucru. dar, daca stau bine si ma gindesc, trebuie sa fii intr-un anumit fel ca sa poti percepe lirismul si sensibilitatea cu care Woolf si-a inzestrat opera. pentru cei care au mai citit, care e romanul vostru preferat al ei?
-
-
Liviu Tanase spune:
Si filmul insa mi-a placut mult… trebuie insa subliniat ca este o alta poveste si trebuie privit ca atare…
-
-
Liviu Tanase spune:
Hehe, chit ca vad asa te tarziu comentariul asta tot vreau sa raspund la el… Niciun film n-o sa te faca sa intelegi lectura cartii asteia. Nici macar nu vad de ce ar trebui sa se faca un film care sa-ti explice o carte. Pana la urma daca un film s-ar vrea o ecranizare a unei carti atunci el ar trebui sa fie la acelasi grad de complexitate/ambiguitate ca si cartea. Oricum… nu exista o ecranizare pentru “Mrs. Dalloway”. Cea mai buna solutie ajutatoare pentru intelegerea ei este citirea/recitirea cu atentie si rabdare a cartii. Succes :)
-
-
Oana spune:
Exista o ecranizare dupa Mrs. Dalloway, care se numeste, previzibil, Mrs. Dalloway (1998, Vanessa Redgrave in rolul Clarissei). Detalii – http://www.imdb.com/title/tt0119723/ . E o transpunere destul de exacta a cartii, dar lectura Virginiei Woolf e greu de suplinit in imagini.
-
Pingback: DOAMNA DALLOWAY/CAMERA LUI JACOB DE VIRGINIA WOOLF LA ADEVARUL : Totul despre carti
-
Pingback: Mulțumiri ineditei Românii care citește și dă mai departe | As citi o carte
aglaja spune:
17 January 2007 | 12:37 pm
Multumesc Raluca, foarte frumoasa recenzie. De ce ai dat cartii doar 4 stelute? :-)