Scris de alexvisa • 30 June 2007 • in categoria Lit. contemporana
Autor: Alexandru Vakulovski
Rating: 
/bulibuleator - pipă cu apă folosită în special la fumatul drogurilor
Pizdeţ | Cactuşi albi pentru iubita mea | Bong
Bong e a treia carte din seria Letopizdeţ a lui Alexandru Vakulovski. Review-ul de faţă e o continuare a celor consacrate primelor două volume.
a ahui - a rămâne mască
La una ca asta nu mă aşteptam! 371 de pagini, copertă de carton ilustrată de Tara von Neudorf (vinovat, printre altele, de coperta ultimului album Luna Amară), scoasă la Polirom şi promovată intens la Bookfest. Discutată şi dezbătută.
Că a ieşit la Polirom nu e neapărat un lucru bun - termenii argotici sunt scrişi înclinat, există explicaţii în subsolul paginilor şi la sfârşit e chiar o listă de termeni. Nu ştiu cât de necesar era lucrul ăsta. Stilul rămâne, în principiu, la fel ca în primele două volume. Termenii se înţelegeau din context şi deliciul e tocmai faptul că erau folosiţi în mod natural. O parte din efectul respectiv se pierde.
a se pricali - a fi cuprins de o stare de bine, de veselie
Literatura românească nu era pregătită pentru (sau, cel puţin, nu se aştepta la) aşa ceva. Vakulovski a fost deopotrivă criticat cu argumente savante şi înjurat. Nu ştiu care din variante e de preferat. Cert este că...
Am auzit o anumită critică la multe persoane, atât "cititori de rând", cât şi "oameni de cultură" - V. nu e autentic, schimbă prea brusc registrele.
Chiar aşa! Cum adică, un basarabean beţiv şi drogat să gândească lucid, să scrie, ba mai să şi iubească!?
Ori tocmai împotriva acestui mod de a gândi sunt scrise cărţile sale. Nu e vorba de clişeul cu "hai să renunţăm la prejudecăţi", ci de faptul că nu poţi "reconstitui" identitatea unui om (sau a unui grup, sau a unei societăţi, de altfel) pe baza primei trăsături care-ţi sare în ochi sau îţi este vârâtă pe gât.
Puneam, mai devreme, sintagmele "cititori de rând" şi "oameni de cultură" între ghilimele tocmai pentru că sunt expresii ale aceleiaşi prejudecăţi.
Se distanţează de cultura înaltă, pompoasă, a bătrânilor paranoici care dictează ce e bine şi ce e rău, ce e artă şi ce e vulgaritate ieftină. Dar, la fel de bine, se dezice de cultura cultura de masă, de comercial şi de arta pe bandă rulantă.
athadneac - starea în care începe să dispară efectul drogurilor
Deşi nu prea sunt schimbări ale structurării textului, Bong pare mai organizat, mai logic, mai fluent decât predecesorii. E vorba de acelaşi sistem de planuri care se întrepătrund.
Unul dintre acestea construieşte istoria unui personaj. Prototipul unui ratat. Acestuia i se adresează la persoana a doua, implicând cititorul. Cititorul se identifică personajului. Tu! No future. Alte planuri spun întâmplări, listează sec (sau nu) conversaţii pe email, răbufniri antisociale, manifestari de melancolie, dragoste, dispreţ. Acestea pot fi cu greu separate.
Însă planurile nu trebuie privite separat, ci ca un ansamblu ce formează o stare. Care, în sine, ar putea justifica întreaga serie. Dar nu e singură.
a zdohni - a muri
"Vakulovski este unul dintre puţinii autentici din literatura noastră, el vine cu biciul, haltera şi duşul rece, sper doar să nu intre intelectualii în comă de la supraefort şi invidie ermetică."
Mitoş Micleuşanu în Pana mea nr. 2
(Auto)distrugere.
O recenzie de: Vlad Ursulean
Pingback: Vlad Ursulean » Blog Archive » Bong / Alexandru Vakulovski
Vlad,
ce vrei sa spui prin Bong pare mai organizat, mai logic, mai fluent decât predecesorii. Si la naiba, despre ce e vorba in cartea asta, in afara de registre, planuri si argotisme bine sau rau folosite nu am priceput despre ce vorbeste nenea Vakulovski.
Multumesc. de fapt nu am citit nimic, pur si simplu nu am avut timp. Crede-ma ca atunci cand te-ai apucat de Vakulovski aveam si eu niscaiva prejudecati, cica literatura erotica, cica titlu de pomanagiu literar -letopizdet, alea-alea, dar citindu-ti comentariile si apoi frecventand ceva bloguri cu vakulovski in rolul principal am realizat ca tipul chiar merita citit. din pacate acum nu am timp de lectura electronica, stiu ca ai dat un link catre prima lui carte pare-mi-se… de aceea eram curios sa stiu cam ce se intampla, de pilda in aceasta a treia carte de care pomenesti. Si te intreb – de ce trebuie sa le citesc pe toate trei ca sa inteleg ceva? Este o carte serial? Nu am inteles. Si inca odata intreb scolareste si cu mainile la spate: Domnu, nenea, despre ce e vorba in carte? (asta sper sa fie interpretata ca o gluma)
E vorba despre un ciudat din Chişinău care-şi omoară părinţii, dă foc la casă şi pleacă la Cluj. Aici intră la Litere, se înhăitează la cămin cu alţi studenţi/intelectuali/dependenţi de diferite lucruri care fac fel de fel de grozăvii. Se îndrăgosteşte de o fată şi moare de dorul ei pe parcursul cărţilor. Apoi o lasă mai moale cu drogurile şi se apucă de nişte proiecte serioase, dar prietenii lui nu sfârşesc prea grozav.
Cam aşa ar arăta un rezumat, dar nu spune mai nimic despre cărţi :)
De fapt, sunt despre confuzia şi revolta unor tineri care nu mai ştiu ce să creadă… de fapt, nu ştiu nici măcar cine sunt.
Merită citite din multe considerente, fie şi numai pentru stilul mişto în care sunt scrise.
Dacă trebuie să le citeşti pe toate trei ca să înţelegi ceva… nu ştiu. Nu e ceva anume care trebuie neapărat înţeles. Poţi citi un paragraf şi să înţelegi cam tot ce ai înţelege citind integral seria.
Sper că n-am fost prea confuz… :)
what year are we in?
2007 cumva…poate ar trebui sa nu mai fim chiar asa de entuziasmati de carti de genul asta. vakulovski era “fumat” inainte sa fie publicat..si nu, nu am nici o intentie sa-i dau o sansa.
Bong mi-a placut cel mai putin din toate trei. aici A.V. devine previzibil, iar registrele schimbate brusc, despre care se vorbea mai sus, sunt specifice stilului sau de scriitura. am citit un fragment prima data in cuvintul, acel fragment pentru care revista a stat ceva timp inainte sa fie difuzata, si ii spuneam lui Razvan Tupa, chiar inainte s aapara revista, ca nu cred ca o sa poata duce dinamica acelor pagini in toata cartea.
AV a incercat sa arhiveze cit mai mult, foarte bine,m vorba lui Borges “este o crima sa scrii in 200 de pagini ce poti relata pe o jumatate” insa nu prea i-a reusit. incarcatura empatica se dilueaza tocmai aceste aglomerari de contexte si simboluri. o carte care trebuie citita dar cu care sa nu dormim sub cap
deja-vu gretos. zlaba, zlaba, zlaba. coperta, pretentioasa, sporeste senzatia de cutie goala. aceleasi texte scose din cosul de gunoi si netezite cu karioka si fierul de calcat. una dintre cele mai proaste carti pe care le-am citit in ultimul timp.
puteti cumva sa ma ajutati in gasirea download-ului de carte..BONG plssssssssssss
Autorului recenzie
“athadneac – starea în care începe să dispară efectul drogurilor”
othodneuac naspa stare
Autorului recenzie
“a se pricali”
depinde de context al activitatii
1) a consuma droguri
si cu siguranta varianta ta :)
Copyright ©2011 Bookblog.ro
Pyuric spune:
30 June 2007 | 12:54 pm
Hmm, nu ma asteptam sa scoata si partea a 3a! De abia astept sa o citesc si pe asta :D