Editura Humanitas vă oferă un fragment în premieră din volumul Rețeaua vie. Povestea creierului în permanentă evoluție de David Eagleman. Cartea a apărut recent în traducerea lui Carmen Strungaru.

Ce au în comun sevrajul și o inimă frântă? De ce dușmanul memoriei nu este timpul, ci sunt alte amintiri? Cum poate o persoană nevăzătoare să învețe să vadă cu limba sau o persoană surdă să audă cu pielea? De ce, în anii ’80, mulți oameni aveau impresia că paginile cărților sunt vag roșiatice? Cum se face că cel mai bun arcaș din lume nu are brațe? Vom putea, într-o zi, să controlăm un robot doar prin puterea gândurilor, la fel cum ne mișcăm degetele? De ce visăm noaptea și ce legătură are acest lucru cu rotația Pământului?

David Eagleman, renumit neurocercetător, ne invită într-o călătorie extraordinară, dezvăluindu-ne secre­tele plasticității uimitoare care ne permite să ne adaptăm, să evoluăm și să ne reinventăm. De la substituția senzorială la crearea de noi simțuri, Rețeaua vie ne dezvăluie potențialul infinit al creierului uman.

FRAGMENT

"Să facem un mic exercițiu de imaginație: în loc să trimitem pe Marte un vehicul spațial de 200 de kilograme, lansăm către planetă o singură sferă, care poate încăpea pe vârful unui ac. Folosind sursele de energie din jurul său, sfera se divide în mai multe sfere asemănătoare. Apoi, sferele se prind unele de altele și își dezvoltă diferite caracteristici: roți, lentile, senzori de temperatură și un sistem de orientare complet. Ai fi uimit să vezi cum se creează de la zero un astfel de sistem.

Pentru asta însă, e suficient să mergi într‑o maternitate. Vei vedea nou‑născuți care plâng și care și‑au început aventura de la stadiul unui ovul fertilizat microscopic – iar acum se află în plin proces de dezvoltare, devenind în cele din urmă oameni dotați cu detectori de fotoni, membre cu multiple articulații, senzori de presiune, pompe de sânge și mecanisme pentru metabolizarea energiei din jurul lor.

Dar acesta nu e cel mai uimitor lucru legat de oameni – există ceva cu mult mai surprinzător. Mecanismele noastre nu sunt complet preprogramate, ci se formează prin interacțiune cu lumea. Pe măsură ce creștem, ne rescriem constant circuitele cerebrale pentru a face față provocărilor, a valorifica șansele pe care le avem și a înțelege structurile sociale din jurul nostru.

Specia noastră a reușit să cucerească orice colț al lumii pentru că reprezintă cea mai înaltă expresie a unui truc pe care l‑a descoperit Mama Natură: nu programa complet creierul – dă‑i, în schimb, doar structurile de bază și apoi trimite‑l în lume. Un bebeluș încetează în cele din urmă să mai plângă, se uită în jur și observă lumea înconjurătoare. Absoarbe tot ce se întâmplă în preajma sa, de la limba locală și normele sociale până la politica globală. Duce mai departe credințele și prejudecățile celor care l‑au crescut. Fiecare amintire dragă pe care o are, fiecare lecție pe care o învață, fiecare fărâmă de informație pe care o absoarbe – toate acestea îi modelează circuitele, dezvoltându‑se astfel ceva ce nu a fost niciodată prestabilit, dar reflectă lumea din jurul său.

Cartea aceasta vă va arăta cum își reconfigurează neîncetat circuitele creierul uman și ce anume înseamnă asta pentru viața și viitorul nostru. Pe parcurs, vom încerca să răspundem la multe întrebări: De ce aveau impresia oamenii în anii 1980 (și numai în anii 1980) că paginile cărților au o culoare vag roșiatică? De ce cel mai bun arcaș din lume nu are brațe? De ce visăm în fiecare noapte și ce legătură are asta cu rotația planetei? Ce are în comun sevrajul în urma consumului de droguri cu o inimă frântă? De ce inamicul memoriei nu este timpul, ci sunt celelalte amintiri? Cum poate o persoană nevăzătoare să învețe să vadă cu limba sau cum poate o persoană surdă să învețe să audă cu pielea? Vom putea oare cândva să descifrăm detaliile generale ale vieții cuiva analizând structura microscopică imprimată în pădurea sa de celule cerebrale? [...]

*

Dintre toate lucrurile pe care specia noastră le‑a descoperit pe planetă, nimic nu rivalizează cu complexitatea propriului nostru creier. Creierul uman este alcătuit din 86 de miliarde de celule numite neuroni: celule care transportă rapid informațiile sub formă de impulsuri electrice.3 Neuronii sunt conectați între ei în rețele complexe, asemănătoare unei păduri, iar numărul total de conexiuni între neuronii din creierul uman este de ordinul a sute de trilioane (în jur de 0,2 catralioane). Pentru a vă putea face cât de cât o idee, gândiți‑vă la următorul aspect: numărul conexiunilor dintr‑un milimetru cub de țesut cortical este de douăzeci de ori mai mare decât al tuturor oamenilor de pe planetă. Dar nu numărul componentelor unui creier contează, ci felul în care interacționează aceste componente.

În manuale, reclame și în cultura populară, creierul este în general prezentat ca un organ alcătuit din regiuni diferite, dedicate unor sarcini specifice. Spre exemplu: o zonă se ocupă de vedere, o altă zonă este necesară pentru a învăța cum se folosesc uneltele, o anumită regiune devine activă atunci când rezistăm tentației de a mânca dulciuri, iar un anume punct se activează când medităm asupra unei dileme morale. Toate regiunile pot fi etichetate și categorisite cu precizie.

Dar acest model din manuale este nepotrivit, pentru că ratează cea mai interesantă parte a poveștii. Creierul este un sistem dinamic, care‑și modifică în permanență propria rețea neuronală pentru a se potrivi cerințelor mediului și capacităților organismului. Dacă ai avea o cameră video magică cu care să analizezi cosmosul microscopic viu din interiorul craniului, ai fi martor la extensiile neuronilor, asemănătoare unor tentacule, care se întind, se ciocnesc una de alta, căutând conexiunile potrivite pe care să le formeze sau să le evite, precum cetățenii unui stat care își stabilesc legăturile de prietenie, căsătoriile, parteneriatele politice, răzbunările și rețelele sociale. Gândiți‑vă la creier ca la o comunitate vie de trilioane de organisme interconectate. Mult mai ciudat decât imaginea care se desprinde din manuale, creierul este un fel de material criptic de calcul, o țesătură tridimensională vie, care se schimbă, reacționează și se ajustează pentru a‑și maximiza eficiența. Modelul elaborat al conexiunilor din creier – circuitul – este plin de viață: conexiunile dintre neuroni se dezvoltă, mor și se reconfigurează neîncetat. Ești un om diferit față de cel care erai în urmă cu un an, întrucât tapiseria uriașă a creierului tău s‑a țesut într‑un mod nou.

Când înveți ceva – unde se află un restaurant care îți place, o bârfă despre șeful tău, cum se cheamă un hit nou de la radio –, creierul tău se modifică fizic. Același lucru se întâmplă când ai parte de un succes financiar, de un incident în societate sau de un moment de eliberare emoțională. Când arunci la coș o minge de baschet, nu ești de acord cu un coleg, ajungi într‑un oraș nou, privești cu nostalgie o fotografie sau auzi tonurile melodioase ale vocii iubite, jungla imensă și interconectată a creierului tău se transformă în ceva ușor diferit de ceea ce era cu un moment înainte. Aceste modificări se adaugă amintirilor noastre: rezultatul trăirilor și iubirilor noastre. Acumulându‑se de‑a lungul minutelor, lunilor și deceniilor, nenumăratele schimbări ale creierului se adaugă la ceea ce ești „tu“.

Sau, cel puțin, la cel care ești în acest moment. Ieri erai ușor diferit. Iar mâine vei fi, de asemenea, altcineva."

DAVID EAGLEMAN (n. 1971, Albuquerque, New Mexico, SUA) este specialist în neuroştiinţe, membru al Consiliului Forumului Economic Internaţional, cercetător în cadrul Institutului pentru Etică şi Tehnologii Inovatoare şi profesor la Universitatea Stanford. În 2012, a fost inclus de revista italiană Style pe „Lista personalităţilor geniale“ („Brightest Idea Guys“). Dintre volumele publicate: Wednesday is Indigo Blue: Discovering the Brain of Synesthesia (2009, în colaborare cu Richard E. Cytowic); Sum: Forty Tales from the Afterlives (2009; tradusă în 28 de limbi, printre care şi în română: Sum. Patruzeci de poveşti de dincolo, Humanitas, 2013); Why the Net Matters: How the Internet Will Save Civilization (2010); Incognito: The Secret Lives of the Brain (2011; Incognito. Vieţile secrete ale creierului, Humanitas, 2016); The Brain: The Story of You (2015; Creierul. Povestea noastră, Humanitas, 2018); Brain and Behavior: A Cognitive Neuroscience Perspective (2016, în colaborare cu Jonathan Downar); The Runaway Species: How Human Creativity Remakes the World (2017, în colaborare cu Anthony Brandt); The Safety Net: Surviving Pandemics and Other Disasters (2020, audiobook).