Editura Humanitas Fiction anunță un nou roman de la autoarea bestsellerelor Adresa, Leii de pe Fifth Avenue și Palatul Magnolia.

Citește mai jos un fragment din Spectacol de gală, un roman istoric care împletește fapte reale, o anchetă detectivistică și o poveste de dragoste aproape imposibilă. Cartea a devenit, la rândul său, în 2024, bestseller în publicațiile USA Today și Publishers Weekly.

Oricine ar cunoaște-o pe frumoasa și grațioasa Marion Brooks ar spune că tânăra de 19 ani este o răsfățată a sorții. Provine dintr-o familie înstărită, iar prietenul ei e gata să o ceară în căsătorie, oferindu-i o viață de vis: un cămin plin de iubire, poate și de copii, într-un cartier elegant al New Yorkului. Asemenea multor alte fete care se maturizează în tradiționaliștii ani 1950, Marion se simte prinsă în capcană. Dar i se ivește ocazia de a da o probă pentru faimosul ansamblu Radio City Rockettes, trupă de dansatoare deja intrată în legendă, iar ea profită de șansa de a schimba un viitor previzibil cu viața plină de strălucire a unei artiste. Când un atacator dezaxat detonează o bombă artizanală în Radio City Music Hall, Marion descoperă că această lume fascinantă are și o latură întunecată și periculoasă. După o pierdere tragică, ea pornește în căutarea ucigașului. Va putea o dansatoare de revistă, adusă de hazard în preajma unui medic psihiatru vizionar, să contribuie la prinderea unui criminal în serie care terorizează New Yorkul?

* Fragment *

— Ce cauți acasă atât de devreme?

Judy, sora lui Marion, era în livingul casei lor din Bronxville, la secreter, și se ocupa de facturi și, din privirea acră de pe chipul ei, se vedea că nu era încântată de întrerupere.

Marion și-a aruncat pe jos sacul de balet și s-a trântit pe canapea cât era ea de lungă. Judy era ultima persoană cu care ar fi vrut să vorbească despre ce făcuse în ziua aceea.

Dar lucrurile nu stătuseră mereu așa. Când Marion era mică, Judy reprezentase totul pentru ea. Judy avusese ideea să organizeze un spectacol pentru vecini cu bilete de intrare. Tot ea umblase cu bicicleta, lipind afișe pe stâlpii de telegraf, tăiase bilete și adunase monedele într-o cutie de cafea. Marion dansase bucuroasă pe scenă în costumul ei de balet, cu ciorapi lungi, vreo cincisprezece minute, după care a fost dată la o parte de un băiat mai mare care făcea jonglerii. La sfârșitul spectacolului, toți părinții din public au lăudat-o pe Marion pentru interpretare, în timp ce Judy, așezată la masa lor de bridge, care servea drept casă de bilete, număra încasările. Judy a plătit-o cu zece cenți, ceea ce părea o sumă enormă la vremea aceea.

Tatăl lor o iubea nespus pe Judy, a cărei înclinație pentru ordine și logică era moștenită de la el, în timp ce Lucille, mama lor, dădea dovadă de o aplecare spre strălucire artistică, mai apropiată de firea lui Marion. Când Lucille se pregătea să iasă uneori seara în oraș, nu se supăra dacă Marion îi scotocea prin dulap și încerca pantofii ei prea mari cu tocuri înalte sau se înfășura cu eșarfele ei lungi de mătase; odată chiar i-a pomădat lui Marion încheieturile mici ale mâinilor cu parfumul ei preferat. Iar fetița o urmărea pe mama ei preschimbându-se într-o adevărată stea de cinema, când își contura ochii cu dermatograf și-și dădea cu fixativ pe claia de bucle blonde ca să iasă să-și petreacă seara la teatru sau la vreun club de jazz.

După moartea lui Lucille, când Judy avea zece ani, iar Marion șapte, surorile fuseseră foarte afectate, dar cu ajutorul tatălui lor au reușit să-și aline nefericirea. A doua zi după înmormântare, el s-a reîntors la serviciu și le-a pus în vedere să se ducă la școală, să își vadă mai departe de viețile lor. În fiecare seară, Marion se vâra în patul lui Judy și o asculta cum născocea povești despre maimuțe care dănțuiau și țestoase care cântau, până când le fura somnul. O vreme au fost nedespărțite. Dar, pe măsură ce Marion era în largul ei oriunde și trecea prin adolescență fără probleme, Judy se lupta cu tenul ei gras, plin de coșuri, cu părul mereu unsuros, iar legătura dintre ele începea să se destrame. Dacă Marion își punea lapte peste cereale, Judy le mânca goale. Și, pe măsură ce garderoba lui Marion devenea tot mai colorată și mai la modă, Judy se îmbrăca în negru și gri. Cercul de prieteni al lui Marion se mărea, în timp ce Judy prefera să stea acasă, să citească.

Și când, imediat după ce a absolvit cursurile de secretariat, Judy a început să lucreze ca asistentă a lui Simon, plăcile tectonice ale devotamentului s-au reașezat temeinic. În lipsa mamei ei ca să țină un echilibru, Marion rămăsese acum pe din afară, ascultând la masă cum Judy și tatăl ei discutau despre oameni pe care ea nu-i cunoștea și despre amănunte din activitatea aglomerată a unui funcționar superior pe care nu le înțelegea.

— Am avut o zi groaznică, a răspuns Marion în cele din urmă.

— Îhm… a mormăit Judy, împingându-și pe nas ochelarii ca ochii de pisică.

Părea că voia să o întrebe ceva, dar în salon a dat buzna doamna Hornsby, menajera lor, încheindu-și nasturii pardesiului. O femeie trupeșă, cu ochi căprui și chip brăzdat de riduri adânci, era angajată de familie de când se născuse Judy. După moartea lui Lucille, doamna Hornsby preluase tacit și îngrijirea copiilor, fără să implice că i-ar fi preluat și locul.

— Te-ai întors mai devreme! a spus ea, sărutând-o pe creștet pe Marion și procedând la fel și cu Judy. Eu am plecat, mâncarea e în cuptor. Aveți grijă ca tata să mănânce și niște fasole verde. Mai e niște plăcintă în frigider și am să iau eu rufele de la spălat când vin mâine. A… Marion, ai un musafir, surpriză, a adăugat ea, zâmbind ghiduș.

***

FIONA DAVIS s-a născut în Canada și a crescut în New Jersey, Utah și Texas, fiind în prezent stabilită la New York. A absolvit College William and Mary și Facultatea de Jurnalism la Columbia University. După o carieră în actorie, apărând în producții de pe Broadway și în teatre locale, a lucrat ca redactor și scriitor specializat pe subiecte legate de sănătate, fitness, dans și teatru. Fiona Davis este autor bestselling New York Times, iar romanele sale istorice au ca fundal clădiri reprezentative ale New Yorkului. Primul ei roman, The Dollhouse (2016), a fost desemnat Cea mai bună carte a verii în Time Magazine. I-a urmat romanul Adresa (The Address, 2018; Humanitas Fiction, 2023), Indie National Bestseller. În 2019 publică romanele The Masterpiece și The Chelsea Girls. Acestora le urmează Leii de pe Fifth Avenue (The Lions of Fifth Avenue, 2021; Humanitas Fiction, 2022), bestseller New York Times și Cea mai bună carte a verii în New York Post. În 2022 publică romanul Palatul Magnolia (The Magnolia Palace; Humanitas Fiction, 2023), care devine bestseller New York Times imediat după apariție. Spectacol de gală (The Spectacular; Humanitas Fiction, 2025), bestseller USA Today și Publishers Weekly, a fost publicat în 2024, iar în 2025 vede lumina tiparului cel mai recent roman al său, The Stolen Queen. Cărțile Fionei Davis au fost alese pe lista de lecturi „One Book, One Community“, iar articolele sale au apărut în publicații ca The Wall Street Journal și O, the Oprah Magazine. Romanele ei sunt traduse în peste 20 de țări.