bookblog.ro

---

Concurs: „Plasterca” de Călin Torsan

Scris de • 4 June 2013 • in categoria Concursuri

O Carte despre călătorii și lumi imaginare în care realitatea crudă se împletește cu idealismul, romanul Plasterca de Călin Torsan vă oferă o cale spre fantezie.

Punem la bătaie trei exemplare din acest roman. Pentru a le câștiga trebuie să ne spuneți în comentarii cum arată lumea voastră imaginară.

Concursul va dura o săptămână. Mult succes!

Câștigători: Luca Ana, gabi radoi și Zaharia Lorena





Citeste cele 16 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Lacramioara spune:

    Mai buna..fara intrigi si rautati..cu multi copii, caci ei ne fac viata mai frumoasa.

    raspunde

    • Luca Ana spune:

      In lumea mea imaginara nu exista batranete si moarte, oamenii sunt permanent tineri, veseli, frumosi si fara griji.Notiunea banilor nu este atat de importanta si nu defineste clase sociale. Natura este protejata,exista multe spatii verzi, iar problema incalzirii globale nici nu exista.Toate tehnologiile sunt ecologice si nu pun in pericol mediul inconjurator. De asemena putem intalni fiinte inzestrate cu puteri speciale, fara a pune in pericol viata, te poti plimba in orice colt al lumii fara nici un pericol.. :)

      raspunde

    • gabi radoi spune:

      O lume cu plimbari prin paduri in care copacii iti soptesc povestile lor, cu spirite si ingeri, cu oameni inocenti si frumosi, cu case in copaci si cantece vesele, o lume in care frica nu a fost inventata niciodata…O lume in care iti poti vedea sufletul oglindit in baltile lasate in urma de ploaie…

      raspunde

  2. alex spune:

    Pomi infloriti tot timpul, mereu soare si o temperatura de 20-25 de grade, si totul gratis.

    raspunde

  3. Zaharia Lorena spune:

    Daca as putea sa-mi creez o lume a mea,ar arata cam asa…o lume in care oamenii se iubesc,se respecta unul pe altul,isi respecta fiecare munca,iubesc animalele si inteleg ca si ele au locul lor pe acest pamant.Copii si-ar respecta parintii,i-ar ajuta pe batrani si ar ocroti natura,iar oamenii ar fi cu frica de Dumnezeu.O lume minunata,in care toti sa fim egali,sa nu mai existe rautate so invidie,unde sa avansezi prin forte proprii,nu pe spatele altora.O lume in care batranii ar fi iubiti,ingriji si tratati cum se cuvine.Mi-as dori sa existe o asemenea lume…o lume perfecta !

    raspunde

  4. Bumbaru Daniel spune:

    Pentru a va descrie cat mai bine lumea mea imaginara am sa va fac o scurta compunere despre “planeta ETRAOM” care, citit in oglinda, veti descoperi singuri ce inseamna.

    Plictisit de viata monotona pe care o duceam, m-am hotarat sa hoinaresc putin pe strazile Galatiului.
    Vremea nu tinea cu mine, vantul stramutand frunzele palide de pe un trotuar pe altu. Praful inecacios mi-a intunecat vederea, indepartandu-ma de pe marginea soselei catre autovehiculele nervoase care goneau nebuneste rupand soseaua. Una dintre ele m-a accidentat brutal, lasandu-ma inconstient intr-o balta de sange.
    Deodata am auzit o melodie angelica venind de la singura fereastra luminata din apropriere. M-am indreptat catre fereastra si am fost uimit de locul in care am ajuns. Melodia o canta Irina, o fosta prietena care s-a stins din viata din cauza unei boli cumplite, cancer.
    Nu stiam ce se intampla cu mine, nu stiam unde sunt si ce caut eu in acest loc. Irina m-a linistit si mi-a spus ca ne aflam pe o alta planeta, pe o alta lume, pe un alt taram.
    Eram pe planeta Etraom, locul in care ajung sufletele celor incostienti, a celor aflati in coma, dar si a celor decedati. Nu stiu ce m-a uimit mai tare, faptul ca eram pe o alta lume, cea a sufletelor care nu au odihna, sau faptul ca am parasit lumea celor vii la o varsta atat de frageda. Probabil ambele.
    Pe planeta Etraom totul era diferit, oamenii aratau ca niste umbre, care zburau incontinu printre mormanele de piatre, nu se deosebea ziua de noapte deoarece era mereu ceata, singura culoare de pe acea planeta era gri.
    Pentru o clipa m-am simtit usor ca o pana, lasandu-ma purtat de vant. M-am simtit invincibil, crezandu-ma pentru o clipa Dumnezeu, deoarece vroiam sa-i daruiesc Irinei catea stele sub forma unor perle, dar creatorul universului m-a pedepsit pentru indrazneala mea, aruncandu-ma violent pe Pamant.
    Doctorii m-au dezmeticit din starea de reverie pe care am avut-o la spital. Eram inconjurat de familie, prieteni si asistente.
    M-am trezit din cosmar, insa mi-a ramas un gust amar. Mai devreme sau mai tarziu toti vom parasi Pamantul si ne vom indrepta catre Etraom.

    raspunde

  5. Gabriela spune:

    Alături de sotul meu iubitor, intr-o lumea verde si ticsita de carti..

    raspunde

  6. Alina S spune:

    Lumea mea imaginara este copilaria… o copilarie fericita, fara probleme, fara grija zilei de maine, cu multe jucarii, jocuri si carti si cu zambet in privire.

    raspunde

  7. Denisa Aricescu spune:

    Nu-i pentru prima dată când mă gândesc la lumea mea imaginară, tot timpul arată diferit, se schimbă de la vis, la vis… De ce ? Pentru că lumea mea imaginară e un vis… Sunt zile când vorbesc cu soarele, sunt nopţi când alerg printre stele, dar cel mai mult îmi place atunci când reuşesc să dau la o parte norii întunecaţi din calea mea şi să-i înlocuiesc cu altfel de nori, nori care-mi aduc linişte privind către cer… Dar ceea n-am reuşit niciodată să fac e faptul că în fiecare dimineaţă când culeg rouă de pe florile plăpânde şi vreau s-o ascund în potirul dorinţei, acesta se prelinge fără nicio urmă de regret…căci ea, roua florilor, mi-ar plăcea să mă ajute să readuc lumina ochilor trişti ce vor să mă privească neîncetat… E greu, dar încă mai sper că va exista o speranţă şi dacă nu pe Pământ, acolo…în lumea mea imaginară…

    raspunde

  8. pauna oana spune:

    In lumea mea imaginara,eu si familia mea nu avem greutati,eu iubesc si sunt iubita,am colegi de treaba la facultate,totul e minunat.Sunt fericita,sunt apreciata,dorita,protejata si iubita.in lumea mea nu exista rau,l-am alungatd efinitiv.In lumea mea toti cei apropiati mie nu mai imbatranesc,nu au probleme,viata lor e cum vor ei.In lumea mea lumea are acces gratuit la fericire.

    raspunde

  9. raluca u spune:

    multa culoare, flori si dulciuri, copii care rad mereu si toata lumea mea e plina de veselie si iubire

    raspunde

  10. roxana spune:

    in lumea mea imaginara, care mi-as dori sa fie la fel de reala pe cat sunt si eu, toata lumea e buna cu toata lumea, nu exista invidie sau ura. Atmosfera e sufocata de dragoste, iubire, dar aceasta sufocare este binefacatoare.
    nu esxista stare de visare sau dorinte arzatoare pentru ca orice doresti poti obtine mai usor decat ai crede astfel senzatia de continua nefericiire cauzata de imposibilitatea indeplinirii dorintelor, dispare undeva in neant.

    raspunde

  11. Yessenia Hernan spune:

    Lumea mea imaginară nu este perfectă , nu este o utopie. Îmi imaginez o lume în care sunt eroina iconoclastă … Viaţa este oprimită ; nu putem trăi cum vrem. Trebuie să ascultăm şi ne conformăm. Dar eu, tânără şi nebună ,
    îndrăznesc să fiu diferită. Într-un loc gri şi trist, îndrăznesc să râd, să iubesc. Fac totul ce doresc; fără frică. Sunt liberă. Este periculos să fie fericit, dar

    raspunde

  12. Ionela spune:

    …în fiecare zi scriu altceva pe foi diferite, deoarece îmi doresc ca lumea mea ca și viața mea, să fie alta în fiecare zi. Să trăiesc diferit, în lumi diferite, în fiecare zi – cred că așa pot avea mai multe vieți, pot călători prin mai multe lumi, într-o singura carte scrisa de mine pe multele foi. Așa le pot încerca pe toate, așa pot visa frumos în fiecare noapte, așa aș cunoaște o grămadă de personaje și aș asculta cu plăcere fiecare lecție de viață. Dintotdeauna mi-am dorit sa ajung o scriitoare cunoscută pentru că imi place enorm de mult sa scriu.M-a atras.Poate că multi tineri ca mine nu sunt curajosi îndeajuns cât să faca primul pas către lumea asta măreață a scriitorilor, dar sunt sigura că existam – în lumea noastră.

    raspunde

  13. Beatrice spune:

    În lumea mea imaginară, fiece creatură mitologică există. Există vrăji, iar eu sunt o Wiccană ce venerez natura şi trăiesc în armonie, respectând-o.
    În lumea din capul meu, nimeni nu distruge mediul, nu ucide animale, nu se construiesc oraşe, ci se respectă traiul pe plaiurile curate şi vechi de când lumea.
    Pe scurt, lumea mea e eco şi oamenii sunt în comuniune cu natura.

    raspunde

  14. otg08 spune:

    Respirând litere.

    Pe cărările pietruite se plimbau agale locuitorii cetăţii. Preocupaţi de grijile zilnice, prea puţini încercau să-şi înţeleagă trecutul, darămite viitorul. Arhitectura, istoria, oamenii şi misterele locului mă fascinau. Adeseori mergeam incet, citind literele de pe fiecare piatră din pavaj. Călcând pe ele, călătoream în trecut, descoperind poveşti de mult uitate. Nici înţelepţii nu au ştiut să-mi spună de ce acum drumurile se fac din beton. Au încercat să-l scrijelească, dar se macină în timp…

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro