Concurs: „O călătorie printre cărțile mele”
Scris de Andreea Chebac • 25 May 2012 • in categoria Concursuri
O călătorie printre cărțile mele de Giancarlo Repetto este exact ceea ce pare: o călătorie imaginară printre cărțile din biblioteca profesorului și autorului acestei cărți. Plină de ironie, ea este un îndemn la lectură făcut într-un mod atrăgător, dar structurat.
Lansarea oficială a cărții va avea loc joi, 31 mai, de la ora 16:00, la Bookfest, standul Editurii Spandugino. La eveniment va fi prezent și autorul, iar Editura Spandugino vă oferă încă de acum trei volume din această carte pentru a putea primi un autograf pe ele ;)
Dacă vreți să faceți parte dintre câștigători așteptăm în comentarii răspunsurile voastre la întrebarea Cum ar arăta biblioteca pe care i-o lași moștenire copilului tău ?
Câștigătorul va fi anunțat pe 1 iunie. Mult succes!
LE: Câștigătorii sunt: Simona, Ciornea Madalina, Nathy. Felicitări!
Citeste cele 12 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Andreea Tui spune:
Biblioteca mostenire … obligatoriu plina de carti, dar si rafturi goale, pentru a le umple fiica mea de-a lungul vremii.
-
Simona spune:
Biblioteca de suflet, asa s-ar chema biblioteca pentru copilul meu…
O biblioteca in care fiecare carte aleasa cu grija – asezata anume acolo, sa fie un indemn pentru lectura urmatoarei carti, care, la randul ei, sa il cheme pe copil spre o alta, mai plina de raspunsuri si cu noi intrebari, la care va incerca sa-si gaseasca singur raspunsurile – intrand in lumea altei si altei carti… regasindu-se, astfel, pe el insusi prin cartile-prieteni, construindu-se singur pe sine insusi si viitorul copiilor sai, pentru care va lasa o biblioteca insufletita, imbogatita si reinventata anume pentru ei. -
MARGARITA spune:
Eu pot să spun : – Aşa arată biblioteca pe care o las moştenire copilului meu !
Cuprinde cărţi din (aproape) toate domeniile cunoşterii, aşezate in dulap ( aproape) conform Clasificării Zecimale Universale.
Copilul meu o să spună :
– Mamei mele i-a plăcut foarte mult literatura japoneză. A fascinat-o ,de-a lungul vieţii, simplitatea înşelătoare a artei Extremului Orient. A adunat cu grijă cărţi începînd cu Sei Shonagon si pînă la Yasunari Kawabata cu cei „ O mie de cocori” ai lui, dar cel mai mult a ţinut la cartea lui Giancarlo Repetto, “O călătorie printre cărţile mele”, carte pe care a cîştigat-o pe 1 iunie, anul 2012, de la Editura Spandugino, în urma unui concurs anunţai pe bookblog.ro de către Andreea Chebac :) -
klau spune:
Biblioteca ar fi plina cu carti specifice varstei lui/ei:) Incepand cu carti de povesti si terminand cu carti interzise, controversate care au schimbat lumea la momentul aparitiei lor. Carti care sa-i calauzeasca pasii, sa-i umple sufletul atunci cand nimeni altcineva nu reuseste sa-i patrunda in cele mai ascunse locuri.
-
Ciornea Madalina spune:
Eu nu am copii inca. Sunt, cred, destul de tanara. Prin urmare, nu raspund din ipostaza de mama, ci raspund din ipostaza de copil. Poate ca spun ce mi-ar place mie sa primesc. Biblioteca pe care as lasa-o mostenire ar fi inalta pana la tavan, ticsita de carti. Carti vechi, ce miros a biblioteca. Carti ce-au fost pentru mine importante. Asezate intr-o oarecare dezordine, pentru a le putea gasi singur. Carti ce au creat in mine lumea mea, care ma insoteste la fiecare pas. Printre carti as pune si caietele mele-jurnal, nu atat pentru a ma cunoaste pe mine, ci pentru a gasi paginile scrise in timp ce citeam anumite carti. O biblioteca intr-o camera ce-i racoroasa vara si calduroasa iarna, cu un fotoliu comod ce invita la lectura. O biblioteca ce sa-l poarte prin toata lumea, prin toate timpurile si prin toate starile.
-
val spune:
Biblioteca- un loc special amenajat, care sa-i trezeasca interesul, sa nu fie plictisitor si sa se bucure de fiecare carte pe care o descopera. As crea un fel de joc, cum sunt cele pe computer cu indicii si harti, transpus in real si astfel i-as trezi spiritul de aventura, adancit cu un strop de mister. astfel, s-ar juca si cand ar descoperi o carte buna – cartea ar fi comoara ascunsa- s-ar bucura de doua ori: bucuria jocului incheiat cu succes si bucuria cartii. bineinteles, ar fi carti de toate felurile, pentru fiecare varsta a lui. cele mai bune volume ale omenirii. astfel, cand ar creste, bucuria lecturii ar fi deja in el si ar continua jocul pana la sfarsitul timpului.
-
Dana spune:
Uhh… este un lucru la care nu m-am gandit, avand in vedere varsta frageda pe care o am. Dar pot sa visez putin la ziua cand ii voi darui copilului meu cel mai frumos cadou: biblioteca mea. O sa-i spun ca pe rafturile simple de lemn se afla cele mai ravnite si de pret comori pe care eu le-am vanat cu nesat toata viata. O sa-i spun ca cel mai frumos sentiment este acela de a te simti inconjurat de carti, de multe carti; astfel, va privi camera in culori calde impanzita de felurite comori si va simti cum fiecare il cheama pentru a-i patrunde tainele si notele din coltul paginilor pe care mama i le-a lasat pentru a-i face drumul mai putin anevoios.
-
Mates Ionela spune:
As dori sa las mostenire copilului meu o biblioteca: o sala mare in care sa existe rafturi cu diferite carti atat din literatura romana, cat si din literatura universala. Cu siguranta ca cele vechi vor avea o valoare deosebita!
-
Nathy spune:
O mostenire culturala pe care as lasa-o, pentru a-i arata intr-o zi copilului meu, Universul, este un subiect care obliga la o analiza atenta a alegerii. Cel mai probabil as organiza-o in functie de sectiuni, pentru ca fiecare varsta, fiecare generatie trebuie sa aiba libertatea de a alege cu ce sa isi cultive spiritul.
La modul fantastic, sunt carti care valoreaza cat o intreaga sectiune a unei biblioteci, care iti sunt de altfel, si indrumatori sau profesori.O carte precum Lumea Sofiei de Jostein Gaarder, potrivita pentru un cititor tanar dar si unul matur, ar trebui sa existe pentru fiecare sectiune,si sa fie toate ordonate pe un raft separat al bibliotecii pentru ca si copilul sa inteleaga daca vrea sa exploreze mai intens sectiunea sau o mai lasa pentru o varsta la care o va intelege intr-un mod diferit.
-
Cristina spune:
Biblioteca e o oglinda a celui ce o poseda. Lasand ca mostenire cartile fiicei mele, in primul rand, ii voi deschide o alta usa spre mine, in al doilea rand, o voi provoca la a descoperi ceea ce au ramas neintelese si necitite (si carti, si printre randuri) de mine. Abia astept sa pot trai clipele de discutii de la egal la egal (voi fi fericita sa invat si sa iau ceva si de la ea) cu fiica ce acum n-are nici 3 ani:)
-
Pingback: O bibliotecă moștenire | Întâlnirile din biblioteca ta
Diaconu Adriana spune:
25 May 2012 | 3:12 pm
O biblioteca mare, plina de carti citite. :)