De când am văzut trailer-ul pentru acest film proaspăt lansat, bazat pe romanul omonim, am avut două idei mari și late: e cu Christoph Waltz și e un film independent care arată foarte bine. Între timp, aceste idei au crescut și s-au conturat, așa că m-am gândit să le împărtășesc cu voi:

1. După cum spuneam - Christoph Waltz
Actorul-revelație din filmele lui Tarantino (Inglorious Bastards în special) nu are cum să nu te farmece, mai ales atunci când joacă rolul unui negustor influent în plină febră a lalelelor, în secolul al XVII-lea. Cunoscut pentru manierismele sale și comportamentul ambiguu, presimt că este un antagonist care va face jumătate din film.

2. Actrițele alese
De la balerina Alicia Vikander în rol principal (lucru pe care l-am aflat cu ocazia unui brunch special alături de Cristina Bazavan), la Judi Dench cu prezența sa genială și o mică oprire la Carla Delevingne, este clar că avem parte de o selecție de feminități alternative, potrivite pentru atmosfera artistică a epocii de aur amsterdameze. Până la urmă, farmecul discret al filmului se insinuează în compoziția cadrelor…

3. Ceea ce ne duce la următorul punct pe lista noastră - compoziția
Cuvânt-cheie atunci când vorbim de pictură sau cinematografie, într-un film despre artă nu avea cum să lipsească atenția sporită pentru fiecare cadru, pentru tehnica portretelor din acea vreme, pentru cromatici și atmosferă.

Am auzit în jurul meu spunându-se că e un film ca un tablou, aș zice că e un film în care fiecare cadru e un „tablou”, lucru ușor de observat încă din videoclipurile de promovare, iar asta mă face să vreau să îl văd și mai tare, pentru a-i analiza compozițiile și cum se folosește de ele pentru a puncta relațiile dintre personaje, emoțiile și tensiunile inerente. Sper să-mi satisfacă așteptările, căci entuziasmul meu e la cote maxime.

4. Amsterdam și lalele
Nu știam cât de complicată a fost istoria lalelelor, dar Amsterdamul este unul dintre orașele mele preferate, așa că mă bucur de fiecare dată să îl descopăr prin noi lentile - de această dată negoțul și exotismul lalelelor, aduse din Imperiul Otoman în Olanda în secolul al XVI-lea. Interesant cum această floare a ajuns să fie un „brand” pentru un ținut în care a fost naturalizată cu mult zel.

Faptul că filmul se întâmplă în contextul febrei, cunoscute în olandeză ca tulpenmanie sau tulpenwoede aduce un plus de culoare poveștii principale, de altfel, clasică în premisele sale: dragoste și trădare.

5. Romanțul
O plăcere vinovată asumată, după cum spuneam, dragoste și trădare, tineri iubiți, artă - toate sunt ingrediente care să-mi stârnească interesul pentru câteva ore de escapism și trăiri intense. Mai ales atunci când intră în poveste un plan de a „evada” dintr-o căsnicie aranjată.

Asta este lista mea, complet subiectivă, acum aștept timpul necesar să mă pot bucura de film în tihnă. Dacă v-am convins, filmul deja rulează în cinematografe, sper să vă încânte :-)