Cu gândul că din cele nouă articole scrise până acum, opt sunt despre domni, m-am hotărât ca cel cu numărul zece să fie dedicat unei scriitoare. Deși am citit doar două dintre cărțile ei, Planul Infinit și Despre dragoste și umbre, îmi doream de mult să scriu despre Isabel Allende. Poveștile puternice și realiste din cele două romane m-au determinat să aflu mai multe despre persoana care le-a dat viață. Documentându-mă pentru articol, am constatat că doamna despre care am ales să vă vorbesc este o feministă convinsă, militând pentru drepturile femeilor din toată lumea.

Femeie și scriitoare

Născută la 2 august 1942 în Peru, Isabel a crescut alături de mama, de bunicul și de frații săi în Santiago de Chile. Tatăl ei, Tomas Allende era diplomat al guvernului Chilean și văr cu Salvador Allende, cel ce avea să fie președintele țării între 1970 - 1973. După călătorii și studii în Bolivia, Beirut și Europa, Allende se întoarce in Chile, unde își construiește o carieră de succes ca jurnalistă și realizatoare TV.

Viața ei se schimbă radical în 1973, când în Chile a avut loc o lovitură de stat organizată de generalul Pinochet, care a instaurat dictatura. Perioada de opresiune este descrisă veridic în multe dintre romanele sale și impactul emoțional, cel puțin pentru mine, este puternic. Salvador Allende a murit, dar Isabel nu a scăpat de asocierea cu numele vărului său. S-a implicat într-un grup care oferea sprijin victimelor regimului opresiv, dar pentru că activitatea devenise prea riscantă, a fost nevoită să fugă din țară și să se refugieze în Venezuela.

La începutul lui 1981 a aflat că bunicul ei, ce locuia în Chile, era pe moarte. Pentru că nu îl putea contacta direct, s-a apucat să-i scrie, rememorând copilăria petrecută în casa bătrânească. Din păcate, bunicul a murit înainte să citească, dar scrisoarea a folosit ca punct de plecare pentru primului ei roman, Casa Spiritelor, care a devenit imediat best seller și i-a adus succesul literar. Din această întâmplare s-a născut tradiția de a începe să scrie orice nou roman pe 8 ianuarie - data la care a așternut pe hârtie primele cuvinte dedicate bunicului ei.

Temele recurente în romanele sale sunt dreptatea, devotamentul, violența, moartea, problemele politice și sociale, libertatea, iar fiecare poveste pare să se sprijine pe un personaj feminin puternic. Romantismul și puterea dragostei sunt prezente în fiecare roman, ceea ce, trebuie să recunosc, m-a atras la stilul ei de a scrie.

Paula

Întrebată care îi sunt sursele de inspirație, Isabel a răspuns că este un bun ascultător și un culegător de povești. Una dintre cele mai emoționante și sensibile povești pe care le-a evocat este cea a fiicei ei, Paula, care a decedat în 1992, în urma unei erori de medicamentație. Paula este cartea lui Allende care mi-a fost de cele mai multe ori recomandată și pe care îmi doresc tare mult să o citesc. Scris în memoria fiicei ei, romanul este și o excelentă mostră autobiografică - pe lângă acceptarea dureroasă a pierderii, Isabel rememorează anii copilăriei în Santiago de Chile, precum și perioada petrecută în exil.

Reprezentant al drepturilor femeilor

Într-un discurs, Isabel Allende mărturisește că una dintre cele mai memorabile experiențe prin care a trecut a fost aceea de a purta steagul olimpic la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 2006, în Italia, ca reprezentant al Americii Latine. În acel an, steagul a fost purtat exclusiv de către femei.

În plus, în 1996 scriitoarea a înființat fundația Isabel Allende, în memoria Paulei, care a lucrat ca voluntar în comunitățile sărace din Spania și Venezuela. Scopul fundației este de a sprijini femeile și copiii din întreaga lume, împuternicindu-i și oferindu-le șansa de a dobândi justiție economică și socială.

Isabel Allende împărtășește bogăția poveștilor din viața ei în cărțile pe care le-a scris, iar personajele îi împrumută una din trăsăturile principale - o inimă pasională. Romanele sale au în centru povești despre oameni cu angajamente puternice, față de iubire, față de comunitatea lor sau față de un ideal. Eu simt că după două romane citite mă aflu de-abia la începutul călătoriei.

Teodora