“Câtă nevoie au şi bibliotecile să li se facă dreptate”
Scris de Raluca Alexe • 23 January 2011 • in categoria Articole Speciale
Citeşte aici prima parte a interviului cu Valentin Smedescu, câştigător la secţiunea "Bibliotecarul anului" din cadrul Galei Premiilor în Educaţie
bb: Ce carte v-a făcut să îndrăgiţi lectura?
V.S.: Cred că Amintiri despre viitor, de Erich von Daniken. N-o uit toată viaţa, mi-am dorit a o reciti mult mai târziu, nu ştiu de ce a rămas un soi de referential... Aveam în jur de 10 ani când mi-a căzut în mână, m-a fascinat şi m-a „contaminat” iremediabil, m-a convins că „pentru a afla lucruri noi, trebuie să citeşti o carte veche” (asta nu înseamnă că nu citesc cărţi noi, evident).
bb: V-aţi dorit vreodată să vă schimbaţi profesia?
V.S.: Da, mi-am dorit să devin magistrat, mai exact judecător (sunt absolvent de Ştiinţe juridice, specializarea Drept). În loc să predic în deşert (de multe ori) despre cât de importante sunt cărţile şi dezvoltarea de servicii moderne pentru public, mi-ar fi plăcut să împart dreptate (câtă nevoie au şi bibliotecile să li se facă dreptate, mai ales în „razboiul” cu administraţiile care, în loc să le finanţeze, caută să le desfiinţeze!).
bb: Cum îşi petrece ziua de lucru un bibliotecar?
V.S.: Cotidian, ziua de lucru pentru mine este fundamental diferită de cea a colegilor bibliotecari de la „relaţii cu publicul”, adevărata „interfaţă” între cărţi şi cititorii lor. Eu nu sunt bibliotecar în sensul cunoscut, consacrat al noţiunii (deşi în contractul de muncă scrie „bibliotecar”). Conduc Serviciul Marketing-Dezvoltare al Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea, coordonez d.p.d.p.v. profesional activitatea de specialitate a bibliotecarilor publici din judeţ, coordonez Programul „Biblionet” pentru Vâlcea (sunt şi trainer în acest program), administrez şi dezvolt portalul bibliotecilor vâlcene şi sunt implicat în multe altele... îmi încep fiecare zi de lucru sau liberă (procedez la fel) urmărind ce au postat pe www.bibliotecivalcene.ro colegii mei bibliotecari din judeţ, apoi „radiografiind” presa locală şi naţională, câteva site-uri de ştiri şi bloguri, inclusiv ale unor biblioteci. Citesc selectiv. Dintr-o privire asupra titlurilor şi eventual din două-trei propoziţii evaluez dacă merită să investesc timp citind conţinuturile întregi.
Activitatea serviciului pe care îl coordonez presupune, în mare, „bucătaria internă” a Bibliotecii, prelucrarea şi clasificarea electronică a u.b., compartimentul I.T. şi tot ceea ce ţine de Intranet şi Internet (serverele site-urilor noastre, catalogul electronic), automatizarea serviciilor de bibliotecă în vederea punerii la dispoziţia publicului a cât mai multor instrumente şi mijloace de indentificare a informaţiei (sau de obţinere a ei, dacă nu o avem). Este o activitate care se vede mai puţin, eu şi colegii din serviciul Marketing-Dezvoltare nu interacţionăm direct cu publicul.
bb: Ce v-a motivat în activităţile dumneavoastră din ultimul an?
V.S.: Nu doar în ultimul an, ci în toţi cei peste 20 de ani de când desfăşor activităţi remunerate (dar, este adevărat, mai mult în ultima perioadă) m-am motivat mai mult singur, cu crezul că orice fac trebuie să fac bine, iar cât pot, să fac bine şi semenilor. În acest sens tare mult mi-a plăcut o formulare a actorului Mircea Diaconu: „dacă tot ne plătesc prost, măcar să muncim bine...”
bb: Cum credeţi că ajută lectura în formarea unui tânăr?
V.S.: Lectura e esenţială, nimic n-o poate înlocui. Din nefericire, constatăm lipsa lecturii la mult prea mulţi adolescenţi şi tineri, care vor deveni maturi şi vârstnici, îngroşând continuu rândurile unei societăţi needucate, neimplicate, fără simţ civic, amorfă, „pregatită” să fie la nesfârşit „masă de manevră”. Cumulată cu lipsa celor şapte ani de-acasă, lipsa lecturii conduce la rezultate catastrofale în planul evoluţiei tinerilor, iar sfârşitul care încununează „opera” este că lipsa lecturii, a instrucţiei şi a educaţiei, în general, este „compensată” incredibil, în aproape întreg mentalul colectiv românesc, prin alte „succesuri” de tot felul; modele devin nu cei care citesc, ci cei care nu citesc. Mie, unuia, mi-e imposibil să înţeleg o atare strâmbătate...
bb: Ce carte aţi recomanda cuiva care vrea să înceapă să citească dar nu prea ştie ce?
V.S.: Jurnalul fericirii, de Nicolae Steinhardt. E o carte grea din foarte multe puncte de vedere, mulţi o încep atraşi miraculos de titlu însă puţini o citesc până la capăt. Cei care reuşesc sunt deja alţi oameni: nu vor mai fi niciodată un „cineva” care „nu prea ştie ce să citească” (sper că nu vor mai fi nici „cineva” care nu ştie să fie „om”). Este o „carte-mesaj-măciucă”, despre educaţie, credinţă, suferinţă (martiriu e şi mai adecvat), caracter, demnitate şi mai ales ţinută morală, „rara avis” în zilele noastre.
Citeste cele 4 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Felicitări pentru ideea unui astfel de articol. Felicitări pentru ideile expuse în articol. Şi eu am cultul lecturii şi încerc, prin mijloace modeste, dar nu de neglijat, să atrag copiii şi tinerii către lectură, pentru desăvârşirea educaţiei lor.
Fac un apel la voi, care poate sunteţi mai competenţi decât mine. Mi-au scris mulţi copii şi adolescenţi, chiar şi tineri şi chiar câţiva adulţi, care spuneau că nu au auzit de o carte sau alta din cele pomenite de mine pe website-ul meu. Aţi putea publica o listă de lecturi din literatura universală esenţiale pentru cultura generală a oricărui muritor ? Ştiu că există liste de lecturi pentru elevi, dar sunt incomplete şi conţin şi non-valori (după gustul meu, poate greşesc).
Vă mulţumesc şi mă iertaţi că m-am întins cam mult cu comentariul.-
Si eu “devoram” cartile, dar, din pacate, de cand cu netul, mai putin.
Imi voi reconsidera optiuniile, dupa acest articol.
-
Mihaela Butnaru spune:
23 January 2011 | 11:45 pm
Frumos interviu. În sfîrșit aud spus direct: „Cumulată cu lipsa celor şapte ani de-acasă, lipsa lecturii conduce la rezultate catastrofale în planul evoluţiei tinerilor, iar sfârşitul care încununează „opera” este că lipsa lecturii, a instrucţiei şi a educaţiei, în general, este „compensată” incredibil, în aproape întreg mentalul colectiv românesc, prin alte „succesuri” de tot felul;” Din păcate, întîlnesc aproape zilnic rezultatele acestor lipsuri… Din fericire, văd deseori și oameni care au educație și gust pentru lectură, bun simț și considerație pentru ceilalți.