Titlu: Trenul de la miezul nopții
Autor: Matt Haig
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2026
Traducere: Andreea Iancu
Numar pagini: 316
ISBN: 978-606-43-2314-9

Biblioteca de la miezul nopții este una dintre cărțile mele preferate, așa că atunci când am văzut că Matt Haig a scris o nouă carte cu titlul Trenul de la miezul nopții, am avut o mică dezamăgire. Ce mai pot să scrii pe aceeași temă, după ce prima carte din serie (dacă vrem să considerăm aceste două cărți o serie…) a avut un așa mare succes?

M-am apucat, totuși, să o citesc pregătită să îmi confirm judecata inițială. Și ce bine este când reușim să facem lucruri pe care le considerăm din start o dezamăgire… spun asta doar pentru că, în acest caz, dar și în multe altele, ne oferim nouă înșine un dar atunci când avem curajul să deschidem o carte despre care ne-am format o opinie nu tocmai favorabilă, bazată pe o prejudecată.

Trenul de la miezul nopții mi-a răsplătit din plin momentul de curaj. Matt Haig clarifică ideea preconcepută pe care mulți cititori o pot avea atunci când văd titlul noii sale cărți. Și o face abia la finalul cărții, în secțiunea de Mulțumiri (pe care eu le citesc de fiecare dată, pentru că am constatat că poate oferi un insight în gândirea și valorile autorului dincolo de cartea în sine).

“Trebuie să le mulțumesc multor oameni. În primul rând, tuturor celor care au citit cealaltă carte a mea “de la miezul nopții”, Biblioteca de la miezul nopții. Reacția la acea poveste m-a făcut să reflectez mai mult ca oricând la concept și la temele ei. Așa că le mulțumesc cititorilor pentru că au ținut-o vie, fiindcă fără acea carte, acest roman nu ar fi existat. Evident, aceasta nu e o continuare a Bibliotecii de la miezul nopții în vreun sens tradițional. Dar, din punct de vedere conceptual, îi urmează. Biblioteca de la miezul nopții era o bibliotecă între viață și moarte. Aceasta este un tren prin viața de după moarte. Iar acum simt că ambele romane poartă o dezbatere aprinsă între ele, despre cum ar trebui trăită viața.”

Astfel, prin intermediul unui tren misterios care călătorește prin amintiri și momente definitorii, Matt Haig construiește o poveste despre regrete, iubire, iertare și acceptarea propriei identități.

Wilbur, personajul principal, este un om aflat la bilanțul propriei existențe, marcat de vinovăție și de întrebarea dureroasă „ce ar fi fost dacă?”. Călătoria sa cu Trenul de la Miezul Nopții îl obligă să își revadă atât cele mai fericite momente, cât și greșelile care au afectat relația cu cei dragi, inclusiv cu Maggie, marea iubire și soția lui, care este mai mult decât un simplu personaj romantic. Ea reprezintă amintirea unei vieți care ar fi putut continua altfel și simbolizează iubirea, iertarea și lucrurile pe care oamenii ajung adesea să le prețuiască abia după ce le pierd. Relația dintre cei doi constituie nucleul emoțional al romanului și oferă poveștii o notă de melancolie și tandrețe.

Matt Haig le oferă personajelor sale defecte, slăbiciuni și momente de egoism, tocmai pentru a sublinia ideea centrală a cărții: nu putem șterge trecutul, însă putem învăța să îl privim cu mai multă înțelegere.

În acest fel, Trenul de la miezul nopții devine mai puțin o poveste despre călătoria în timp și încercarea de reparare a trecutului, și mai mult o poveste despre împăcarea cu sine și cu cei pe care i-am iubit.

Text scris de Raluca Elgyar.