Titlu: Farfurism planetar, scenarii lunatice și alte obsesii astronomice
Autor: Adrian Șonka
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2025
Numar pagini: 296
ISBN: 9786064321237

Farfurism planetar, scenarii lunatice și alte obsesii astronomice. Un manual de supraviețuire într-un univers plin de teorii tâmpite este genul de carte care te face să râzi, să ridici din sprâncene și, mai ales, să te simți un pic mai bine informat într-o lume care pare din ce în ce mai convinsă că Pământul e o farfurie cosmică.

Am ales cartea lui Adrian Șonka pentru o lectură de sărbători - căutam ceva relaxant, care să curgă repede și să-ți lase, la final, senzația plăcută că n-ai pierdut vremea. Și nu m-am înșelat… dar nici n-am avut complet dreptate. 

Umorul și verva pe care i le știam autorului de la cursurile de astronomie de la Fundația Calea Victoriei și din aparițiile sale publice se regăsesc și aici din plin. Șonka demontează cu fraze explozive și argumente solide unele dintre cele mai răspândite și mai stupide teorii ale conspirației legate de astronomie și fenomene naturale.

Unde m-am înșelat, însă, a fost în privința lejerității absolute a lecturii. Cartea nu se lasă parcursă chiar pe fugă: sunt pagini în care autorul calculează, de exemplu, care este probabilitatea să-ți cadă un asteroid în cap în timp ce mergi pe stradă (spoiler: e foarte mică). Volumul este doldora de informații precise, explicații clare și detalii care cer atenție. Dar satisfacția e pe măsură: intru în 2026 înarmată cu cifre, argumente și exemple concrete. Chiar dacă nu plănuiesc să intru în dispute aprinse pe Internet despre forma Pământului sau veridicitatea aselenizărilor, simt că am găsit cartea perfectă de oferit cadou oricărui conspiraționist din viața mea (și toți avem câțiva, nu?...).

“Meteoroidul se întâlnește cu Pămîndul, intră în atmosferă, pățește ceva, și produce o dâră luminoasă, după care, dacă mai rămâne ceva din el, pică pe sol, adică devine meteorit. Meteoritul este piatra aceea care ajunge la sol după ce a avut o zi grea. La început se afla la -230℃, apoi a intrat în atmosferă și s-a încălzit la 2.000℃, iar la final s-a lovit rău când a picat pe jos. Sunt sigur că ai avut și tu asemenea zile la serviciu.”

E o lectură care poate fi inconfortabilă dacă o iei foarte personal. De exemplu, încă din primele capitole, Adrian Șonka ține să clarifice cum constelațiile sunt simple grupări de stele botezate de oameni, nu ursitoare cosmice care ne dictează destinul. Superstițiile sunt tratate fără menajamente, dar nu cu aroganță, ci mai degrabă cu uimirea sinceră a unui om de știință în fața unor idei atât de evident greșite, încât uneori par greu de combătut fără un strop de umor.

“Nu există teorie mai ruptă de realitate decât aceasta, cum că planeta noastră, spre deosebire de tot ce există în Universul cunoscut, este plată. Trăim, chipurile, pe un fel de farfurie, cu un zide de gheață pe margini, ca să nu curgă apa, Sincer, îmi vine greu să discut despre așa ceva în anul 2024, iar, pentru că nu îmi place să mă cert față în față cu acești oameni (nu pentru că nu aș avea argumente, ci pentru că nu le-ar asculta), o să mă cer aici, singur.”

Iar autorul știe foarte bine despre ce vorbește. Adrian Șonka este astronom de peste 20 de ani și observă asteroizi și planete folosind telescoapele Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” și ale Institutului Astronomic al Academiei Române..

Farfurism planetar, scenarii lunatice și alte obsesii astronomice este, în esență, o declarație de dragoste pentru gândirea critică. O carte scrisă de un om care și-a dedicat viața științei, care nu suportă morga și rigiditatea cu care este adesea asociată aceasta și care reușește, prin umor și claritate, să facă Universul un loc mai ușor de înțeles. Și, poate, puțin mai ferit de teorii conspiraționiste...