La ce este buna biblioteca la casa omului
Scris de Jen • 8 October 2006 • in categoria Altele, Laura Magureanu
Orice tanar cuplu, abia pornit in viata, cum se spune, are nevoie de o gramada de chestii care sa ii faca viata mai usoara, dar, mai ales, ca sa il inscrie pe respectivul cuplu in rand cu lumea. Asa ca oamenii nostri, aflati in cauza, se inscriu intr-o cursa de a se adapta la modelele impuse de parinti sau de ceea ce au invatat si ei de la emisiunile de genul "Casa Ta".
Ei intra linistiti intr-un magazin de mobila unde, dupa cateva ture prin labirintul de scaune, mese si alte piese de mobilier, mai mult sau mai putin importante pentru traiul de zi cu zi, dau si peste ceea ce se numeste biblioteca. Termenul in sine este putin vag, pentru ca, de fapt, tinerii nostri se trezesc in fata unui adevarat mastodont de lemn, pal melaminat si multa sticla, care cu greu s-ar incadra in ceea ce isi amintesc ei ca ar trebui sa fie, propriu-zis, o biblioteca. Articol esential, cum ar spune insa, cei mai in varsta, al carui scop, insa, este acela de a acoperi un perete intreg al sufrageriei si de "a da bine" fata de vizitatori. "Si cat spuneai ca ai dat pe biblioteca? Vai, cum, doar atat, dar ai luat-o ieftin".
Zis si facut. Alegerea a fost stabilita, oamenii responsabili de transport se opintesc pe scari ca sa aduca piesa de baza a mobilierului pana la apartamentul situat la etajul sapte. Dar, in cele din urma, ce sentiment de mandrie pe cuplul care a reusit, intr-un final, sa isi amenajeze apartamentul ca la carte.
Insa, adevaratele probleme abia acum incep. Oare cu ce trebuie umplut tot acest spatiu? Unii isi dau cu parerea ca niste bibelouri nu ar da deloc rau sau niste mileuri de la mama soacra as sta la locul potrivit, in sfarsit, si nu tinute in cine stie ce sertar. Bineinteles, cuplul in cauza se gandeste, totusi, ca macar o parte din spatiu sa fie ocupat, in mod normal, cu carti. Dar cum sa se faca aranjamentul? El are bagajul lui de literatura SF, cam prafuit, ce-i drept, dar la care nu poate renunta asa de repede. Ea se gandeste cum sa isi ordoneze romanele de dragoste pe care stie, in sinea ei, ca nu va avea chef sa le reciteasca prea curand, acum, cand va avea atata treaba de facut in noua gospodarie. Se ajunge, in cele din urma, la un compromis. Se stabileste ca, in spatiul destul de stramt, de fapt, in care se pot pune carti, sa aleaga fiecare ce romane considera mai importante si sa le plaseze cat mai la indemana. Adica dincolo de un geam care se deschide greu si care, la fortare, va capata, fara pic de discernamant, niste amprente digitale dizgratioase care vor produce, periodic, o adevarata furtuna in casnicie. Sau, in cazul fericit in care cuplul a optat pentru o varianta mai practica, se vor inghesui cartile pe doua randuri, dupa o lupta acerba in care se va decide cine ia "fata".
Iar, dupa un timp, cartile candva indragite vor deveni doar obiecte care vor merita cel mult sa fie sterse de praf, iar cand peste zece-cinsprezece ani, odrasla cuplului va intreba pe unul dintre cei doi parinti despre ce e o anumita carte, cu certitudine va primi un raspuns de genul : "Cum vrei sa mai stiu eu asta? Am citit-o acum vreo douazaci de ani".
Dar, totusi, oamenii pastreaza cartile, in biblioteci nefunctionale, ca pe un insectar de colectionat emotii desuete. Unde se pierde pe drum cititorul, candva infocat, din ei? Este si vina serviciului, a traiului de zi cu zi, a presiunilor constante pentru eliberarea carora sunt imediat trimisi in fata televizorului unde ruleaza emisiuni de divertisment usor.
Nu va temeti, insa, solutii exista. Si poti sa iti dai seama de cititorul adevarat, cand descoperi la el acasa carti raspandite peste tot, unele dintre ele deschise, altele marcate la o pagina oarecare pentru cate un citat cu intelesuri sublime, altele lasate prin cele mai neobisnuite locuri. Poate ca si el are o biblioteca, insa cu siguranta, geamul de protectie impotriva prafului are pe el numeroase urme de degete nerabdatoare de a mai scoate la lumina, macar din cand in cand, comorile uitate. Sau cartile nu sunt ordonate alfabetic, sau nici macar dupa marime. Totul arata putin alandala, insa in acest haos il poti gasi pe cel care iubeste cartea cu adevarat.
Autor: Laura Magureanu
Citeste cele 13 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Andrei Rosca spune:
Felicitari, Laura! Foarte bun post si chiar evidentiaza o problema pe care am observat-o si eu inca de acum 2 ani. Nu se mai fac biblioteci pentru carti :)
Se fac biblioteci pentru mileuri, seturi de cesti de cafea si diplome de absolvire a liceului.
-
Dorin Lazar spune:
Într-adevăr, biblioteca ‘modernă’ nu mai ţine cărţi ci ‘sidiuri şi dividiuri’. Asta pe lîngă tradiţionalul mileu de sub un bibelou.
Ceea ce mi-a atras atenţia însă este felul în care îi priveşti pe cei care totuşi îşi fac biblioteci personale. Pentru mine genul ăsta de snobism a fost salvator. Din biblioteca alor mei am luat prima carte în mînă, şi nu a avut nici o importanţă faptul că ai mei nu citiseră cărţile alea deloc, sau le citiseră acum 20 de ani. Biblioteca este funcţională dacă va mai exista un cititor al ei.
Să nu-i condamnăm pe cei care muncesc şi nu mai au timp de citit. Sunt mulţi care vor să o facă dar le e imposibil. -
Cristi spune:
E cel mai bun articol “despre carti in general” pe care l-am citit pana acum aici.
Am patit-o si eu cu biblioteca parintilor si am primit raspunsuri de genul “Cum vrei sa mai stiu eu asta?”, dar doar cand ma refeream la carti obscure pe care le gaseam in fundul rafturilor. As vrea chiar sa le multumesc parintilor ca m-au ghidat spre partea bibliotecii care continea literatura valoroasa, de la clasicii rusi la poetii romani.
Adesea am fost pusi in situatia de a avea prea multe carti si prea putine biblioteci, dovada fiind sacurile de carti care s-au pierdut din biblioteca bunicului.
Solutia a fost sa mai facem o casa in care sa ocupam tot podul cu rafturi. -
Jen spune:
Si la noi o parte din carti au ajuns in saci, cand ne-am mutat in apartamentul asta. In cazul nostru, odihnesc la bunicu’ in pivnita. De-abia astept sa ma mut, sa gasesc biblioteca visurilor mele si sa ma apuc sa ii umplu rafturile :D Sa scap in final de cutiile care stau intr-un dulpa, in hol, pentru ca nu mai au loc in alta parte…
-
Dan Radulescu spune:
Foarte frumos pus punctul pe i :)
Sa vin si eu insa cu o intrebare care ma macina. Sunt foarte mare amator de carti dar in ultima vreme prefer (din nenumarate motive) cartile electronice… Oare cum arata un asemenea sobolan de biblioteca dar care foloseste aproape exclusiv mediul electronic? :) -
Jen spune:
Cu un hard incapator :D Probabil ca diferentierea se face in functie de modul de ordonare a cartilor (filename-uri dupa un anumit standard, foldere pe litere, etc), dupa formatul preferat (txt, html cu poze, lit…), dupa genul de device achizitionat pentru citit (daca exista – PDA, laptop, ebook reader)… si asa mai departe.
Pacat ca e-book-urile nu arata la fel de frumos in raft.
-
Laura spune:
Multumesc mult pentru aprecieri!
Acum, pentru domnul Dorin Lazar, as vrea sa precizez faptul ca eu nu ii condamn pe cei care muncesc de dimineata pana seara si nu mai au timp de carti. Din contra, doar am constatat, pentru ca, pentru cativa ani, am fost si eu prinsa intr-un serviciu care nu mai imi lasa timp pentru asa ceva. Simteam ca mintea mea devine arida si, in cele din urma, am renuntat si m-am apucat de altceva. Ziua in care am reluat bunul obicei de a citi carti a fost, pentru mine, o sarbatoare. Stiu, nu toata lumea poate proceda ca mine, insa realitatea de care vorbeam exista, fara sa spun daca este buna sau rea.
PS. Mi-a placut ideea de “snobism salvator”. -
Jen spune:
Nici parintii mei nu mai citesc aproape deloc, (si) din vesnicul motiv al lipsei de timp – cand nu e serviciu, e treaba prin casa, sau cumparaturi, etc. Dar sunt sigura ca au citit majoritatea cartilor din biblioteca, si acum vine randul meu si al fratelui meu… Daca nu ar fi umplut ei rafturile, ce ne faceam? :)
Sunt sigura ca si automobilul a contribuit la scaderea numarului de cititori si carti citite. Daca n-ar fi RATB-ul (si blocajele…) as citi de 2 ori mai putin. Asa imbin utilul cu placutul. La volan e greu sa citesti :D Din pacate la noi inca nu sunt prea raspandite audiobook-urile, dar totusi vad ca au inceput sa apara.
-
Cristims spune:
“gata” ne traduci si noua comentariul tau? Dar in romana si cu o logica lizibila.
Mini-eseul Laurei este super. Nota 5 (din 5).
-
pepi333 spune:
Anul trecut a fost un an foarte sarac pentru biblioteca mea :(, pentru ca am inceput sa lucrez si nu mai aveam timp sa mai intru prin librarii. Insa in ultimele luni am descoperit cartile comandate on-line :), asa am gasit si blogul acesta.
Trebuie sa recunosc ca acum am regasit “adolescentul” care cumpara carti saptamanal sau lunar.
In privinta cartilor CD/DVD, pentru mine nu cred ca mirosul hartiei va putea fi inlocuit :P. -
crys_profa spune:
Salut ! Mi-a placut articolul tau. si pe mine ma doare sufletul sa vad in diverse case ditamai biblioteca in care ar putea sta multe carti bune, umpluta cu diverse obiecte decorative , iar in miloc nelipsitul TV.Intr-adevar serviciul este nemlos si trebuie sa iti propui,in adevaratul sens al cuvantului, ca sa poti ajunge sa citesti.
Jen spune:
8 October 2006 | 10:50 am
Super articolul :) Biblioteca a devenit, cum imi spunea cineva, ‘locul ala dragut unde iti pui televizorul’. Am fost prin cateva depozite de mobila saptamana trecuta si n-am vazut nici o biblioteca in care sa se poata tine multe carti. De la chestii cu 2 rafturi minuscule la altele cu rafturi prinse in 2 suruburi la unele pline de usi cu geam… Probabil cine vrea o biblioteca adevarata n-are alta solutie decat sa o faca pe comanda.
“Totul arata putin alandala, insa in acest haos il poti gasi pe cel care iubeste cartea cu adevarat.” – asta ma face sa ma simt mult mai bine in legatura cu dezordinea de la mine :)