M-am măritat cu un comunist
Autor: Philip Roth
Rating:
(ediţia în limba engleză)
Caustic, vituperant, mînios - sunt etichetele vizibile în paginile acestui roman de Philip Roth. Sunt şi sursele care îl fac verosimil, îl energizează şi, cel mai important, polarizează reacţia cititorului. M-am măritat cu un comunist este construită în aşa fel încît să stîrnească fie admiraţie-satisfacţie-aprobare, fie respingere-iritare-dezaprobare, cale de mijloc există numai cu preţul distanţării de text. Iar distanţa ar implica prudenţa, de exemplu, de a cunoaşte cîte ceva din istoria politică şi culturală a Americii înainte de lectura romanului sau de a citi mai multe după, pentru comparaţii. Însă nu e neapărat, motivul cărţii nu este adevărul, ci mînia.
Vînătoarea de Roşii
Ira Ringold, numit şi Ira Rinn din Cei liberi şi cei viteji, este comunistul din titlu, furie brută, o naivitate pe măsură şi capacitate incredibilă de a cădea victimă relaţiilor manipulative, discordate, potenţial dezastruoase. Uriaşul a fost "un bărbat mare cu o viaţă măreaţă", după cum şi-l aminteşte ironic naratorul, Murray Ringold, care este fratele lui Ira şi fostul profesor al lui Nathan Zuckermann. Venit în faţa lui Nathan pentru o lungă confesiune [Citeste tot Articolul]
Complotul împotriva Americii
Autor: Philip Roth
Rating:
În comparaţie cu cărţile lui Roth pe care le-am citit recent, Complotul împotriva Americii pare scrisă de un alt autor. Nu este vorba de dezamăgire cît de constatarea diferenţei: cartea porneşte de la un "ce-ar fi dacă", este o distopie soft, alertă şi tensionată. Ce-ar fi fost dacă Lindbergh ar fi fost ales preşedinte al Americii în 1940? este întrebarea care declanşează maşinăria narativă. Sîmburele de adevăr, sau mai curînd de zvon există: sclipitorului pilot Lindbergh i s-a propus, fără succes, să candideze. De asemenea, sunt cunoscute admiraţia sa pentru Hitler şi poziţia anti-semită.
Pe aceste două coordonate construieşte Roth istoria fictivă a unei Americi cucerite cu abilitate şi farmec de Lindbergh, în care se insinuează şi apoi acţionează violent intoleranţa, orbirea, răutatea. Este viziunea asupra unei ţări care se întoarce împotriva a ceea ce o face să fie numită atît ţara tuturor posibilităţilor, cît şi cel mai potrivit tip de democraţie. Începînd de la aspectul descriptiv, Roth se remarcă prin subtilitatea cu care manipulează în romanul său clişeele, prejudecăţile pozitive despre America şi prin felul în care urmăreşte derapajul din normalitate în criză.
[Citeste tot Articolul]
My Life as a Man
Autor: Philip Roth
Rating:
(ediţia în limba engleză)
Philip Roth nu este un autor cuminte, care să scrie "frumos" pentru cititori şi critici; se află cu siguranţă departe de a fi un stilist, de asemenea nu dovedeşte mare încredere în rolul eliberator al scrisului, deşi nu are de ales şi îl foloseşte. Eu scriu faptele aşa cum sunt, pare să spună el, în termenii unui realism ale cărui fapte sunt cele interioare. Este vorba de nelinişti, temeri, vinovăţii ereditare, scenarii interioare incompatibile cu lumea dinafara propriei minţi, iluzionare, incapacitatea de a confrunta viaţa reală, prin urmare, omenescul pus sub lupă. Admirabil la Roth este faptul că observaţia nu se face cu răceală şi echidistanţă, ci cu patimă, incisiv, incorect, poate pentru unele sensibilităţi frustrant şi nedrept. Spun că este admirabil, fiindcă astfel scutură el, incomod, drama umană de toate teoriile care-i inhibă însemnătatea. Într-un scris atît de individualist există chiar pericolul ca, după rezistenţa iniţială, foarte mulţi cititori să se regăsească.
Astfel se întîmplă şi cu My Life as a Man, o meditaţie în trei acte asupra rolurilor pe care le învăţăm unii pentru ceilalţi şi, de aici, pentru propriile speranţe şi aşteptări. Peter Tarnopol, cu visele sale livreşti şi un model flaubertian despre cum se trăieşte şi cum se scrie, se trezeşte în furtuna unei relaţii bolnave: [Citeste tot Articolul]
Everyman
Autor: Philip Roth
Rating:
Teatru moral
Cum altfel ar putea fi numită o carte despre moarte? Teatru moral. Asta e ceea ce face Philip Roth cu personajul său, oricine-ul generic, aflat în pragul morţii, urmărit în detaliu, analizat la un microscop pentru gînduri şi fapte. Everyman este, în toate amănuntele sale morbide, o carte despre intensitatea vieţii, despre nedreptatea de a fi muritor: oamenii nu acceptă niciodată că moartea are sens, deşi îi pot găsi explicaţii, circumstanţe, îşi pot fabrica mijloace de apărare.
Însă cartea lui Roth nu are nimic evident moralizator, scrisă la rece, cu o austeritate stilistică care năuceşte de la prima pagină. În plus, răceala, aparenta lipsă de interes pentru stil sunt importante pentru a valida o idee de-a autorului, conform căreia între carte şi cititor nu ar trebui să stea nici o mediere, fie ea reprezentată de critic, reclamă, exces stilistic.
[Citeste tot Articolul]
Patrimony. A True Story
Autor: Philip Roth
Rating:
"I must remember accurately", I told myself, "remember everything accurately so that when he is gone I can re-create the father who created me." You must not forget anything.
Patrimony este re-crearea tatălui. Nu-i vorba numai despre Herman Roth, un tată, un evreu din America, ci despre Tatăl. Cartea aceasta personală spune mai multe despre scriitorul Philip Roth decît toate romanele sale, de asemenea, numai împreună cu ele: scriind despre ultimul an din viaţa tatălui său, Roth dă altă valoare umorului său neruşinat şi sensibilităţii directe, nepoetice, o valoare terapeutică, îndrăznesc să spun. Bătrîneţea nu e un picnic, nu?, spune el în carte, iar moartea cuiva apropiat nu e un lucru de înţeles sau de acceptat. Refuzăm să credem asta pînă cînd se întîmplă.
[Citeste tot Articolul]
Complexul lui Portnoy
Autor: Philip Roth
Rating:
Nu ştiu dacă sunt foarte inspirată în alegerea romanelor lui Philip Roth, în cele pe care le-am citit pînă acum am găsit doar urme dintr-un lăudat stil, doar promisiuni şi - pe coperta a patra - exclamaţii de un entuziasm categoric. Recunosc că aşteptarea romanului mai bun, cînd am de ales între atîtea, mă face să privesc suspicios, să mă entuziasmez mai puţin şi să exagerez defectele. Acelaşi lucru cu monologul lui Portnoy.
Pentru timpul în care a apărut (anul este 1969), cartea este reprezentativă, atît produs al revoluţiei sexuale, cît şi punct de referinţă pentru aceasta. Limbajul explicit, reevaluarea ironică a teoriilor freudiene, problemele de etnie şi identitate tratate cu un umor scandalos - acestea sunt punctele interesante ale romanului, pe care probabil i se bazează faima de cel mai amuzant şi emoţionant roman despre sex şi maturizare.
Alexander Portnoy e singura voce a romanului, dacă o excludem pe cea a cicălitoarei şi perfecţionistei Mame evreice, un personaj reconfortant de absurd şi ubicuu. În faţa psihanalistului Spielvogel, Portnoy se întoarce, cu digresiuni şi lamentări, în copilăria şi adolescenţa din New York, căutînd explicaţii pentru viaţa sa sexuală aventuroasă, extravagantă, dar nesatisfăcătoare. De la acest pretext se construieşte o întreagă lume, amuzantă între grosolan şi subtil, o mahala aproape fermecătoare.
Nu francheţea limbajului face romanul-mahala să fie "aproape, dar nu în totalitate", ci impresia că dincolo de provocare - care nu trebuie ignorată - nu se află nimic. Mai nimic, în afară de personaje-tip, situaţii tipice, neîmpliniri şi dezechilibre insuficient exploatate, o tendinţă nefinisată spre naturalism.
De aceea, încă mai aştept un roman de Philip Roth care să nu se apropie de ceva, ci să fie, care să maturizeze un Alexander Portnoy fără cinismul farsei, să predea obsesiile sexuale cu aceeaşi francheţe, dar mai verosimil, să personalizeze teme politice cu acelaşi umor, dar fără clişee, în fine, un roman care să nu-mi dea impresia că autorul este supraevaluat. Încă mai am speranţă.
O recenzie de: Mihaela Butnaru
Animal pe moarte
Autor: Philip Roth
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2006
Traducere: Irina Petraș
Numar pagini: 280
ISBN: 973-46-0220-9
(ediţia în limba engleză)
Mă arătasem, într-o altă recenzie, nedumerită şi curioasă cu privire la David Kepesh, personaj (sau, după unii recenzenţi, alter ego) al lui Philip Roth în trei dintre romanele sale. L-am regăsit după cîţiva ani (de-ai săi, literari). [Citeste tot Articolul]