Ne place să visăm mult și des. Iar când vine vorba de scriitori preferați ori de noi ca scriitori, atunci visurile prind aripi și așteaptă să se așeze bine, doar, doar le vom transforma în realitate.

La invitația prietenilor de la Fundația PACT am povestit despre visurile noastre mai mult sau mai puțin amânate. Vedeți mai jos ce a ieșit:

„Visul meu amânat este un interviu cu scriitorul Mircea Cărtărescu. Și chiar că e amânat pentru că mă întorc periodic la el de vreo 5-6 ani, adică de la primul meu interviu pentru bookblog.ro.

Prima carte de Cărtărescu pe care am citit-o a fost „De ce iubim femeile”; și mi-a picat în mâini cred că prin clasa a 10-a de liceu, exact la țanc ca să nu încep să cred că toți scriitorii români importanți sunt morți. Apoi au urmat „Levantul”, poeziile și alte nebunii și vizul meu a prins contur.

Dar trebuie să recunosc că până acum nu mi-am urmat niciodată visul până la capăt. Adică: nu am mers la toate evenimentele cu Mircea Cărtărescu ca să-l pândesc la final și să-l întreb dacă îmi poate acorda un interviu, nu i-am exasperat pe cei de la editură până mi-au închis telefonul în nas, lucru valabil și pentru Uniunea Scriitorilor, nu am făcut rost de adresa lui de mail ca sa-l spămuiesc etc.

În concluzie, ne apucam de treabă! :)”

Andreea Chebac

„Cartea pe care visez să o scriu e una care să țină cititorul cu sufletul la gură. Care să bucure deopotrivă adolescenții cât și adulții atunci când au nevoie să își amintească că încă mai au o imaginație care să funcționeze. Mi-aș dori să pot pune într-un fel de blender seria „Harry Potter”, „Stăpânul Inelelor” și Narnia lui C.S. Lewis și să le adaug propria mea viziune înainte de a obține rezultatul final. M-aș mulțumi și cu o singură carte și nu cu o trilogie sau o serie în totată regula așa cum e moda acum, dar să fie cartea ”aia” la care te întorci cu drag mereu, pe care ajungi să o citești și recitești pănă i se tocesc colțurile și i se strică legăturile. Visez la un tărâm magic unde să pot evada indiferent de vârstă și unde aventura să mă însoțească la fiecare pas.”

Călina Matei

„Visul meu îndelung amânat pornește de la pasiunea mea pentru eseuri și pentru filosofare (o îndeletnicire care-mi este tare dragă mai ales de prin a VII-a, a VIII-a încoace). Mi-ar plăcea să adun toate gândurile răzlețe, scrijeliturile, întrebările existențiale și micile prostii care zboară printre gânduri într-un volum așezat. De la notițe prin jurnal, la adevărate perorații, am scris și scriu mereu, adesea pe hârtie, de foarte multe ori în minte, frazele formându-se cu o viteză care îmi depășește mâna și care se încăpățânează să nu se lase prinse. Printre ele, aș intercala, de altfel, proze scurte, o altă ”formă” cu care mă joc de ceva vreme și care frizează de cele mai multe ori absurdul ori fuge în fantastic. Însă timpul curge, iar eu tot nu mă așez să le adun și să le dau un ”rost”. Mă întreb adesea când o voi face?

A.T.

„Am început să lucrez la cartea visurilor mele, la acea carte pentru care găsești nume de alint, ale cărei personaje le cunoști mai bine decât te cunoști pe tine - cu ani în urmă. După ani de cercetare și ambiguitate, am crezut că m-am pierdut în vârtejul zilelor tot mai ocupate.

Nu a fost așa. Cartea - CARTEA!  - trăiește și va fi citită. Pentru asta am avut nevoie de sprijinul atelierului meu de Creative Writing și de încurajarea celor apropiați, așa că acum am încredere că veți ajunge cu toții să vă bucurați de ea.”

Iulia Dromereschi

„Într-un alt univers există o variantă a mea, una mai bună, mai capabilă și mai încrezătoare în sine, ce a terminat deja cartea ce-mi doresc Eu să o scriu. În timp ce versiunea second-hand, întârziată, perfecționistă, mai mult teoretică decât practică, mereu fără timp, mereu fricoasă, își construiește cu migală următoarele minciuni și scuze cu ajutorul cărora îmi justific existența nescriitoricească. N-am vrut dintotdeauna să o scriu. Începuturile s-au arătat progresiv, precum un răsărit oprit la jumătatea ascendenței. Dar trebuie să recunosc, m-am folosit de idee. Am povestit prietenilor că scriu cartea ”ce va înlocui universul”, le-am zis glumind părinților că vor avea un scriitor într-o familie de ingineri, mi-am imaginat gândurile așezate la prăfuit pe rafturile oamenilor, în tinereți am și răspuns în jurnal la întrebările din interviurile scriitorilor. Mi-am administrat doze de câte cinci paragrafe pe zi. Mi-am numerotat paginile de nenumărate ori. Mi-am schimbat viața să-i fac și Ei loc. Ea nu m-a vrut. De fiecare dată mi-a scăpat printre degete precum un pește unsuros zbătându-se din răsputeri să trăiască în afara mea. Astfel, paginile sunt încă albe deși numerotate, paragrafele inexistente, interviurile n-au mai venit, praful nu s-a pus decât pe mine, eu am rămas inginer, iar universul n-a mai fost înlocuit.

Poate că Ea există deja. Poate nu. Dar, de un lucru sunt sigur, îi simt privirea în ceafă de fiecare dată când văd o pagină albă. Nu mă dau bătut, încă. Și-n timp ce scriu asta mai arunc un ochi pe ce mai face New Horizons în apropierea lui Pluto. În toate fotografiile apar și eu fluturând o carte.”

Cosmin Popa

*Galeria visurilor amânate face parte din proiectul Tinerii din rural provoacă schimbarea – un proiect cu și despre tinerii din mediul rural din sudul României care provoacă schimbarea în comunitățile lor, prin metode creative precum teatru forum, cafenea publică, bibliotecă vie.