Zahir
Scris de Alice Teodorescu • 11 October 2009 • in categoria Roman de dragoste
Autor: Paulo Coelho
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Gabriela Banu
Numar pagini: 329
ISBN: 978-973-50-2182-5
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)
Paulo Coelho este unul dintre acei scriitori care stârneşte multe polemici în legătură cu literatura pe care o produce, care este considerată, de cele mai multe ori, o literatură comercială. Nu pot trage o concluzie atât de strictă, întrucât am parcurs numai două dintre romanele sale, acesta despre care urmează să scriu şi Alchimistul. Însă, pot spune că este o scriitură care nu străluceşte, destul de previzibil în ceea ce priveşte curgerea naraţiunii, ce este presărată cu motive preluate din literatura clasică, motive literare pe care nu le consider suficient de valorizate.
Zahir mi-a creat aceeaşi impresie. Nu m-am simţit prinsă de acţiune şi nici nu l-am citit cu sufletul la gură, mai ales pentru că, pe măsură ce citeam mai mult, deşi ar fi trebuit să existe o profunzime a senzaţiilor determinată de lupta interioară a personajului principal, aveam acelaşi sentiment de artificialitate a trăirilor. Povestea începe in medias res, cu arestarea personajului principal în Paris, el fiind un scriitor reputat bănuit că ar fi implicat în dispariţia soţiei sale, Esther. Romanul se construieşte, apoi, în patru părţi, Sunt un om liber, Întrebarea lui Hans, Firul Ariadnei si Întoarcerea în Itaca, prezentând agonia scriitorului, ce poate fi considerat un alter-ego al lui Coelho, agonie ce transformă figura soţiei în zahir. Termenul aparţine mitologiei musulmane şi este preluat de Jorge Luis Borges cu sensul de obiect sau personaj ce determină o obsesie . Paulo Coelho a mărturisit că s-a inspirit din povestirea cu acelaşi nume a lui Borges pentru a scrie acest roman.
Astfel, scriitorul se lasă înnebunit de căutarea Zahirului, iar călătoria iniţiatică începe, iniţial cu ajutorul rememorării poveştii lor de dragoste şi a pelerinajului său la Santiago de Compostela (călătorie pe care însuşi autorul a întreprins-o), apoi cu ajutorul unui tânăr din Kazahstan, un mistic suferind de epilepsie, pe nume Mihail. Pe parcursul a doi ani de căutări, zahirul se transformă, iar căutarea soţiei devine căutare de sine pentru a se regăsi. El scrie un roman-scrisoare către iubita pierdută, încearcă să se regăsească alături de frumoasă Marie, dar realizează că trebuie să accepte misticismul din banalitatea universului cotidian, să asculte "vocile" care îl călăuzesc către sine, pentru a-şi putea recupera soţia.
Se observă, deci, influenţa călătoriei mitice a lui Ulisse, personajul principal reuşind să urmarească firul Ariadnei şi să se întoarcă în Itaca - îşi descoperă soţia în Kazahstan, se redescoperă pe cel care fusese cândva, la îceputul căsniciei sale, iar dispariţia soţiei devine, în fapt, gestul ei de iubire necondiţionată, adevărata Penelopa ţesând covoare în aşteptarea iubitului pierdut.
Este o poveste frumoasă, care uzează de elemente literare aparţinând unei literaturi consacrate, dar căreia îi lipseşte profunzimea. Închei, însă, prin a spune că merita să o citiţi dacă aveţi chef de o lectură uşoară, ca de duminică după-amiază. Măcar pentru metafora şinelor de tren, cu care personajul aseamănă căsnicia, fiecare fiind obligat de un set de reguli să îl iubească pe celălalt dupa cum este scris în dogmă, până la adânci bătrâneţi, fără nelinişti sau tristeţi. Este, tocmai, ceea ce personajul principal consideră de la sine înţeles, motivul pentru care îşi pierduse soţia încă de la început.
Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Eu am citit aceasta carte asteptand foarte mult de la ea.
Nu cunosteam scriitura lui Coelho decat din auzite. Avand in vedere publicitatea care i s-a facut, m-am asteptat la ceva extraordinar.
Contrar asteptarilor mi s-a parut ca scrie comercial, lipsit de substanta si chiar de talent, stilul este usor de citit dar nu transmite profund mesajul.
Subiectul este foarte bun, iubirea si instrainarea, cautarea, drumul initiatic, regasirea distanta si finalul dureros. Insa modul in care toate acestea sunt relatate lasa mult de dorit. -
Dragă domnişoară Alice, articolul dvs. e foarte frumos, pare sincer şi lipsit de prejudecăţile obişnuite legate de Coelho. Bravo!
Dar cred că fraza de la început e puţin greşită din punct de vedere logic. Aţi scris: „Paulo Coelho este unul dintre acei scriitori care STÂRNEŞTE multe polemiciâ€, dar, în acest context, era corect, în opinia mea, „Paulo Coelho este unul dintre acei scriitori care STÂRNESC multe polemiciâ€. Asta deoarece dvs. vă referiţi la o categorie de scriitori (cei care stârnesc multe polemici) şi precizaţi că şi scriirorul brazilian face parte din această categorie. Deci, corect este, cred eu (NU sunt foarte sigur că am dreptate): scriitori care STÂRNESC multe polemici.
-
Multumesc frumos si pentru aprecieri si pentru corectura. Intr-adevar este o eroare logica pe care am scapat-o din vedere, desi am corectat textul.
-
Am ratat Zahir a lui Coelho…am citit mare parte din cartile lui pana acum cativa ani si m-am oprit la 11 minute, parca…Alchimistul ramane intr-adevar o carte buna si pot spune ca mi-a placut si Veronika se hotaraste sa moara. Mai departe am avut sentimentul unei repetitii de teme, de idei, preluari uneori nu tocmai inspirate…
Faina recenzie si ma gandesc acum ca poate Zahir mi-ar fi placut pentru ca imi plac putin “obsesiile” :))
Bia spune:
12 October 2009 | 8:18 am
Și eu am citit această carte cam acu’ 4 ani (?) Nu mi-a rămas mai nimic în memorie din ea. Nu pot spune că mi-a plăcut, poate doar într-o mică măsură.
Nu că celelalte ar fi foarte grozave, dar aceasta e una din cărÈ›ile slabe ale lui Coleho.