Titlu: Toate frumusețile lumii
Autor: Jaroslav Seifert
Rating:
Editura: Art
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Jean Grosu
Numar pagini: 230
ISBN: 978-973-124-745-8

Volumul lui Jaroslav Seifert seamănă cu parfumul violetelor: dulceag, romantic, iar pentru unele gusturi demodat.

Jaroslav Seifert este, conform prefeței, cel mai iubit dintre poeții cehi, autorul unor poezii apreciate atît de publicul larg, cît și de critică. Însemnările selectate pentru volumul Toate frumusețile lumii evocă Praga primei jumătăți de secol XX într-o manieră subiectivă.

Portretele și întîmplările evocate sunt destul de personale, așa încît cititorul care nu s-a documentat cu privire la viața culturală cehă din acea perioadă nu se poate orienta. Eu sunt acel cititor. Din păcate, proza lui Jaroslav Seifert nu este strălucită, astfel că numele care sunt evocate în aceste memorii nu constituie personaje memorabile, iar întîmplările sunt mai mult anecdotice. Ele sunt mai importante pentru cel care le-a scris decît pentru cel care le citește. Majoritatea schițelor cuprinse în volum m-au nedumerit: s-ar fi potrivit foarte bine în rubrica de divertisment cultural a unui ziar, iar cei menționați de autor s-ar fi amuzat citind. Tonul este uneori ironic, alteori sentimental, oratoric, multe dintre momentele comice nu au umor, probabil tocmai din cauza faptului că contextul ne este necunoscut.

Totuși, sunt cîteva întîmplări care emoționează. De exemplu, evocarea Pragăi înzăpezite și a copilăriei trezește amintiri similare în orice cititor care s-a bucurat de iarnă cînd era copil (Un buchet de violete artificiale). În alt registru, devastarea cauzată de război este ilustrată simplu, fără artificii (Pe peronul gării din Kralupy). De asemenea, portretul prietenului Bidlo, ilustrator și caricaturist, este reușit, iar povestea acestuia trezește interesul (Fotoliul poetului).

În general, autorul pendulează între remarci seci despre o persoană sau un eveniment și exclamații sentimentale sau aforisme ușor ridicole. Poate părea ciudat, dar nu mi-a displăcut acest amestec: am văzut mai degrabă naivitate, încredere „în toate frumusețile lumii”, fără pic de cinism sau de răutate gratuită. Chiar dacă valoarea lor stilistică este discutabilă, aceste „întîmplări și amintiri” dezvăluie puțin dintr-un stil de gîndire desuet pentru cei de astăzi, poate firesc pentru cei de atunci.

• Plusuri

  Senzația de „din alt timp” pe care evocările lui Seifert o transmit

• Minusuri

  Stilul este cînd gazetăresc, cînd melodramatic. Personajele evocate sunt insuficient dezvoltate, astfel că nu transmit nimic cititorului.

• Recomandari

  Pentru cei care doresc să citească o carte simplă, „vintage”.