Titlu: Genialii. Descoperirea legăturilor dintre leadership și bolile mentale
Autor: Nassir Ghaemi
Rating:
Editura: Paralela 45
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Magda Dumitru
Numar pagini: 320
ISBN: 978-973-47-1449-0

„Singurii care există pentru mine sunt cei nebuni, nebuni după viaţă, nebuni să vorbească, dorind nebuneşte să fie mântuiţi, cei lacomi să aibă totul deodată, cei care nu se plictisesc niciodată şi nu spun banalităţi, ci doar ard, ard, ard ca nişte formidabile focuri de artificii.”

Aristotel a fost primul care a abordat legătura dintre geniu și nebunie în urmă cu 2.500 de ani:„De ce oare toți aceia care s-au ridicat deasupra mediei în filozofie, politică, poezie sau artă par să sufere de melancolie, unii dintre ei până într-acolo încât se îmbolnăvesc de bilă neagră?”. Dar această legătură ne este familiară și o acceptăm când vine vorba de artiști. Cine s-ar fi gândit că poate fi întâlnită și-n arenele politice? Deși, nu-i așa că atunci când observi dilemele cu care se confruntă marii lideri ai lumii, presupui că cineva trebuie să fie nebun pentru a accepta o astfel de slujbă? Te-ai gândit vreodată că tocmai de acest aspect e nevoie, că unor situații neprevăzute le pot face față doar niște oameni imprevizibili, cei despre care în anumite contexte, din cauza unor decizii ieșite din tipar se va spune că nu sunt în toate mințile? Când se dezlănțuie o catastrofă e nevoie de un lider care să aibă curajul de a sta pe marginea prăpastiei și a privi abisul în ochi. Astfel de lideri scriu istoria.

„Lumea va fi salvată de la judecata iminentă nu prin adaptarea satisfăcută a majorității conformiste, ci prin inadaptarea inventivă a minorității nonconformiste.”Martin Luther King

Genialii este o carte compusă din psiho-biografiile unor lideri de succes, dar tulburați. Studiind relația dintre istoria psihologică a liderilor și acțiunile lor, Nassir Ghaemi caută existența unui tipar ignorat de istorici și de omul de rând, un tipar care să demonstreze legătura dintre nebunie și leadership. Pornind de la premisa că „În situații de criză, ne descurcăm mai bine dacă suntem conduși de oameni bolnavi mintal, decât de oameni sănătoși”, autorul examinează viețile unor personalități precum Roosevelt, Kennedy, Lincoln, Sherman, Ted Turner, Martin Luther King, Gandhi - pe aceștia considerându-i ca făcând parte din categoria liderilor cu tulburări maniacale sau depresive, adică potriviți în timpul crizelor.

În acest scop, se dedică unui studiu atent ce implică identificarea simptomelor, moștenirii genetice, evoluției bolii și răspunsului la tratament. Pentru a scoate în evidență cei patru factori fundamentali ai bolii mintale ce par să susțină guvernarea pe timp de criză (realismul, reziliența, empatia și creativitatea) liderii din prima categorie sunt puși în contrast cu acei lideri care au avut succes pe timp de pace dar au decăzut odată cu apariția unei crize, lideri precum Bush, McClellan sau Chamberlain.

Marii lideri beneficiază de câteva calități pe care majoritatea le vor clasifica drept boli mintale fără să realizeze că slăbiciunile acestora sunt de fapt sursa secretă a puterii lor. Folosindu-se de modelul cognitiv-comportamental pentru a privi depresia, Ghaemi susține ipoteza realismului depresiv conform căreia oamenii care suferă de depresie nu ajung în această stare pentru că deformează realitatea, ci tocmai pentru că văd realitatea mai clar decât ceilalți. Depresia îi face mai realiști și empatici, iar maniile îi fac mai creativi și rezilienți, susține acesta. În timp ce liderul de vreme bună este idealist, un pic prea optimist în privința sa și a lumii, trecutul său a fost favorabil și de aceea încearcă să-l apere și nu se adaptează bine la schimbare. Un aspect vital al maniei, notează Ghaemi, este descătușarea proceselor cognitive, ceea ce duce la exacerbarea creativității- aceasta ajutându-l pe cel în cauză să meargă dincolo de tacticile tradiționale. Există întotdeauna și excepții, în acest sens autorul folosindu-se de prezentarea lui Kennedy și a lui Hitler pentru a demonstra cum doi oameni carismatici, cu tulburări similare au luat-o pe drumuri opuse din cauza medicației.

Doar pentru că în cazul unora bolile mintale au conturat niște caracteristici ce s-au dovedit a fi avantajoase în tipul perioadelor critice, asta nu înseamnă că se poate generaliza și trage concluzia că cei cu astfel de tulburări psihice sunt cei mai buni lideri pe timp de criză. Tocmai de aceea cartea lui Nassir Ghaemi a iscat numeroase controverse, mulți contestându-i teoriile. Indiferent că reușește sau nu să construiască un caz solid pentru a-și demonstra premisa, chiar dacă e mai degrabă un punct de vedere nou și fascinant asupra istoriei și mai puțin o lecție despre leadership, nu trebuie să-i contestăm meritele. Ceea ce reușește cu adevărat este să pună într-o lumină nouă efectele bolilor mintale, slăbind stigma asociată cu acestea precum și o serie de multe alte presupuneri greșite (cum ar fi aceea că sănătate psihică duce la rezultate pozitive în timp ce nebunia e o problemă).

• Plusuri

  Citate bine alese
  O perspectivă nouă asupra vieții unora dintre cei mai populari lideri
  Prezentarea unor idei ce țin de istorie sau psihologie într-o manieră care este pe înțelesul tuturor.

• Minusuri

  Uneori Nassir lasă impresia că își potrivește faptele în așa fel încât să-i susțină teoria, „corelația nu implică automat și cauzalitate” e unul dintre aspectele pe care, pe alocuri, le ignoră.

• Recomandari

  Situată la intersecția a două discipline diferite, psihologia și istoria, Genialii e genul acela de carte de care se poate îndrăgosti oricine și care-ți stârnește interesul de a afla mai multe despre ceea ce se petrece în spatele scenei politice.