Titlu: Familia Martin
Autor: David Foenkinos
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2022
Traducere: Simona Brînzaru
Numar pagini: 248
ISBN: 978-606-779-977-4

Mai țineți minte colecțiile „Raftul Întâi” și „Cartea de pe noptieră”? Colecțiile în care au apărut atâtea capodopere înainte ca frâiele colecțiilor de ficțiune de la Editura Humanitas să fie preluate de Denisa Comănescu și cele două colecții să fie comasate în ceea ce avea să devină a doua cea mai longevivă și mai bogată colecție de literatură generală de la noi după „Biblioteca Polirom”? Adică „Raftul Denisei”? Posibil să fi reținut, mai ales la ce titluri au apărut în acele colecții.

Printre ele, și un titlu care m-a făcut curios la acea vreme, undeva prin 2001-2002, când tocmai terminasem liceul. Plimbându-mă prin centrul orașului natal, am zărit o fată ținând în mână un titlu care m-a făcut curios: „M-am hotărât să devin prost”. Autorul cărții era Martin Page, scriitor francez experimental și răsfățat al criticilor literari de la ei.

După numai doi sau trei ani rătăceam deja prin anticariatele și librăriile din București, unde am întâlnit un alt volum cu titlu interesant, tot din colecția „Cartea de pe noptieră”: Potențialul erotic al soției mele, iar despre autorul său, David Foenkinos, și un alt roman de-al său, Familia Martin, voi scrie un pic în continuare.

În Familia Martin avem de-a face cu o poveste în ramă, o meta-poveste, în care un autor de succes, Autorul, care poate fi foarte bine însuși David Foenkinos, trebuie să înfrunte într-o zi cea mai cumplită temere a unui scriitor cocoțat pe culmile gloriei: rămâne în pană de inspirație.

Așa că, pentru a trece peste acest aparent insurmontabil obstacol, se hotărăște să facă ceva foarte simplu: să iasă în stradă și să abordeze prima persoană întâlnită în cale pentru a-i propune să scrie nici mai mult, nici mai puțin decât povestea vieții ei.

Zis și făcut! Așa întâlnește o bătrână a cărei poveste de viață ar putea fi ea însăși material pentru un roman de aventuri. Bătrânica este o fostă croitoreasă la casa de modă Chanel, doldora de anecdote despre Karl Lagerfeld, biblioteca enormă și celebră a acestuia, dar și despre relația cu mama lui. Bonus, aflăm despre iubirea ei interzisă și pierdută din urmă cu multe zeci de ani - ceea ce-i va purta pe amândoi într-un periplu tocmai în capătul celălalt al lumii.

Numai că, deși era material suficient pentru un roman mai subțirel, cum le plac francezilor, povestea lui Madeleine Tricot (inspirat nume pentru o croitoreasă, nu-i așa?) se împletește cu cea a fiicei sale, Valerie, mamă a doi copii adolescenți, care, nemulțumită de situația ei actuală, se insinuează încet, dar sigur, în povestea autorului/naratorului și-i cere acestuia să se aplece ceva mai mult și asupra vieții ei, că sigur va afla amănunte interesante, demne de a poposi între paginile unei cărți (motivul pentru care nu mai vorbește cu sora ei, plecată în străinătate, vă va lăsa mască).

Și uite așa, treptat-treptat, Valerie se insinuează în viața autorului, iar autorul se insinuează în viața familiei ei, angrenându-le într-un carusel de întâmplări tragi-comice și modificându-le traiectoriile prestabilite prin intermediul unor cuvinte atent plasate și sfaturi solicitate și nu prea. Soțul simte că o ia razna din pricina unui nou șef extrem de agresiv, fata se pregătește să facă un mare pas în viața de adolescentă, băiatul are și el problemele lui, iar Valerie însăși, ei bine, Valerie, sătulă până peste cap de o existență anostă și lipsită de satisfacții, îi mărturisește autorului că vrea să își părăsească bărbatul.

Realul și ficțiunea ajung astfel să se împletească și până la urmă să se confunde, iar naratorul pică, nu se știe clar dacă o face cu voia sau fără voia lui, în capcana întinsă cu măiestrie de familia Martin: aceea de a-l deturna de la misiunea inițială de-a scrie de fapt despre Madeleine Tricot și a-l face să scrie povestea lor. Povestea? Care poveste? A lui, a ei, a lor?