Titlu: Cărți sau țigări
Autor: George Orwell
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2021
Traducere: Ciprian Siulea
Numar pagini: 200
ISBN: 978-973-46-8386-4

Când rostești numele lui George Orwell în minte îți răsar imediat crâmpeie din marile sale lucrări distopice, volume care trag semnale de alarmă cu privire la transformarea abruptă a lumii moderne într-un loc guvernat de nedreptate și de frustrările tiranilor. Totuși, Orwell, dincolo de romanele care l-au consacrat, a fost și un eseist impecabil, care a știut să traseze acid și exact anumite observații asupra vieții și societății în care a trăit. Influențat de propria sa existență și de experiențele cumulate în copilărie și maturitate, acesta pune pe hârtie o serie de eseuri memorialistice grupate în volumul Cărți sau țigări, tradus la editura Polirom, în colecția Polirom Eseu, în 2021.

Fiecare eseu din prezentul volum este un adevărat caleidoscop de observații, meticulos alese și spicuite într-un discurs fluent. De la istoria Cărți sau țigări în care Orwell pune în dezbatere nevoia de consum de carte și până la Cum mor săracii, în care autorul nostru aruncă lumină peste cele mai mari probleme ale societății mondiale. Încercând să penetreze armura stereotipurilor culturale, acesta confirmă direct și fără scrupule că trăim într-o lume a viciilor, o lume a oamenilor care își pierd umanitatea în fața propriilor obiective.

Sinceră să fiu, m-au cutremurat unele pasaje, precum au fost cele din spitalul francez în care a fost internat Orwell sau scenele din Anii bucuriei în care autorul rememorează experiența studiilor într-o instituție elitistă și cazonă din Regatul Unit. Încercând pe propria piele efectele nocive ale unei educații spartane, Orwell ne demonstrează cât de învechit poate fi perceptul că un pedagog este mereu corect, just și echidistant. În Anii sărăciei narațiunea îmbracă forma unui monolog despre felul în care instituțiile medicale publice sunt locul în care se moare fără demnitate, iar, ținând cont de realitățile acelor vremi, această opinie nu este doar veridică, ci și ilustrativă.

Orwell este în acest volum un strateg al cuvântului, o portavoce a paroxismului la care a ajuns lumea, spunându-și păsul, destăinuindu-se cititorului care îl va înțelege chiar și la distanță de câteva decenii. Cred că am fi îndreptățiți să-i considerăm eseistica atemporală, sfidând normele literare care aruncă alte texte similare într-o desuetudine funcțională. La Orwell timpul este doar o unitate de măsurare, în schimb cuvântul este penel și sabie.

Apostrofând consumerismul ordinar, vorbind cu franchețe despre durerile ordinare ale oamenilor care îmbrățișează cultura, acesta nu face altceva decât să disece pe viu lumea, căutând acel miez, acea fărâmă de speranță, dar fără sorți de izbândă. Orwell este un pesimist prin definiție, un soi de sociopat literar care și-a înecat pornirile furibunde în scris și acest lucru se resimte din plin în scriitura sa. Îmi amintește de celălalt volum al său Despre adevăr pe care l-am devorat cu mici înghițituri pentru că așa se cuvine.

Sper din tot sufletul că atunci când veți citi această carte o veți face prelung, ca pe o medicație pentru a pătrunde dincolo de aparențe și a înțelege cât de universală este această scriitură și cât de importantă pentru a schimba ceva în societate. Nu mă tem să o spun că Orwell este aidoma unei premoniții pe care ne-o merităm, un oracol înfuriat pe o lume întreagă.