Titlu: Iubita lui Esto
Autor: Constantin Severin
Rating:
Editura: Curtea Veche
Anul aparitiei: 2010
Numar pagini: 213
ISBN: 978-973-669-927-6

În momentul în care afli că personajul central al romanului pe care îl ţii în mâini este Ernesto Sabato devine evident că miza autorului este una foarte mare. În cazul de faţă, Constantin Severin este cel care se lansează într-o asemenea încercare de a construi o poveste cu aură misterioasă în jurul unei mari figuri a literaturii.

Mărturisirile pe care le citim aparţin anului 1975, an în care Ernesto Sabato se îndrăgosteşte de Maria - Aria - Rustin, profesoară de fizică de origine română la Universitatea din Buenos Aires. Diferenţa de vârstă considerabilă (26 de ani) nu îi împiedică să înceapă o corespondenţă pasională, facilitată de apariţia faxului. Scriitorul argentian, văzând talentul Ariei, o îndeamnă să scrie despre povestea lor, rezultatul acestei rugăminţi fiind chiar volumul de faţă.

Probabil pentru că acţiunea se petrece în ţara lui el tango, construcţia romanului este şi ea una aproape muzicală - împărţirea pe părţi se face cu numele tempourilor muzicale menite să rezoneze cu sentimentele protagoniştilor. În continuare, referitor la construcţia romanului este interesant de observat felul în care nici măcar la nivelul discursului Esto şi Aria nu sunt separaţi. Scrisorile celor doi se întrepătrund într-un dialog cu ritm propriu, ca şi cum ar fi de fapt o singură fiinţă care vorbeşte pe două voci.

Frazele ample, construite pe modelul celor caracteristice scriitorilor din America Latină, împreună cu referinţele dese la muzica lui Astor Piazolla cu greu nu te pot răpi în universul exotic căruia îi aparţin. Mai ales cu cât în universul cărţii regăsim nume precum ale lui Borges, Xul Solar, Henri Coandă sau Ernesto Kahan. Un punct forte al cărţii, meritul autorului, este o documentare minuţioasă şi aproape fără greşeală, ceea ce transformă cititul unui aparent roman de dragoste într-o continuă descoperire a referinţelor culturale.

Referitor la dialogul din care este constituit cartea nu voi împărtăşi prea multe. Curge când lin, când abrupt între cei doi, însă de fiecare dată cu graţie şi eleganţa specifică unei iubiri între intelectuali.

Atunci când vine vorba de iubire nici marile spirite nu scapă ridicolului se spune. Aşadar, pe cei sceptici îi avertizez să citească îngăduitori pasajele, atenţi mai mult la mesajul transmis decât la felul în care este el prezentat. Însă dacă sunteţi în căutarea unei călătorii emoţionante în ritm de tango şi fantezie, dar şi de un strop de notă detectivă care să îi fie adăugate, Iubita lui Esto este tichetul de evadare.

Ca o notă de încheiere, este paradoxal că, deşi a aprobat scrierea romanului, Ernesto Sabato va trebui să aştepte apariţia traducerii spaniole până în 2011, an ce coincide centenarului său. Faptul oferă un privilegiu cititorului român ce are norocul de a o citi cu mult înainte, aceasta fiind o lectură interesantă mai ales pentru cei care savurează cărţile argentinianului.