Iubiri tomnatice

Titlu: Ce avem şi ce uităm
Autor: María Dueñas
Rating:

Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Ileana Scipione
Numar pagini: 456
ISBN: 978-973-46-3448-4

Multă vreme, mitul european al erosului a convieţuit cu dimensiunea thanatică şi a generat o viziune tragică a iubirii pe bătrânul nostru continent: doi îndrăgostiţi foarte tineri se opuneau lumii prin relaţia lor, dar până la urmă societatea îi respingea şi-i arunca în moarte. Aceasta este esenţa iubirii cavalereşti medievale care ne-a supravieţuit în imaginarul colectiv până în ziua de azi.

Cumpără titlul în engleză

De vreo jumătate de secol însă, lucrurile par să conţină o opţiune mai optimistă, iar iubirea să-i viziteze pe muritori şi după fatidica vârstă de patruzeci de ani despre care Dante avea o părere binecunoscută. Este şi tema pe care şi-o însuşeşte romanul Maríei Dueñas, cel care are în centru o profesoară de la o universitate madrilenă. Aceasta într-o dimineaţă îşi găseşte viaţa într-o mare neorânduială.

Filolog pasionat, Blanca Perea constată că familia sa se destramă. Cei doi fii majori acum au devenit independenţi, iar soţul şi-a găsit interes pentru o femeie mai tânără cu care va avea un copil. În faţa instituţiei mariajului european făcută ţăndări, Blanca alege fuga. Şi aplică pentru o bursă în California. Aici, aşa cum vă veţi aştepta, va preda spaniola pentru cei interesaţi, va trăi tot în spaţiul universitar ocrotit şi, într-un final după ceva tribulaţii, se va reîndrăgosti. În cauză, de profesorul american Daniel Carter, un fel de Robert Redford am putea spune.

Scris cuminte şi previzibil, romanul păcătuieşte prin extindere. Mărturisesc că în jumătate dintre paginile sale nu se întâmplă mai nimic, doar incipitul şi deznodământul acumulând mai multă tensiune epică. Există o facilitate cu care Blanca Perea trece peste ruptura căsniciei sale. Dar mitul workaholismului rezistă şi pare să fi americanizat viziunea scriitoarei spaniole. Prin urmare, nu veţi avea parte de mari găselniţe stilistice aici, însă actualitatea temei va face probabil nişte fani, atunci când iubirile celor trecuţi de patruzeci de ani triumfă: ,,Daniel m-a strâns în braţe şi m-a sărutat îndelung, cu tandreţe şi căldură. Solid, sigur de el, cu degetele în părul meu, mirosul trupului său amestecându-se cu al meu, transmiţându-mi cu buzele gustul bărbatului care trăise mii de vieţi şi mii de bătălii, dar, totodată, şi intensitatea profundă a unui adevăr.’’