Titlu: Omul din castelul înalt
Autor: Philip K. Dick
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Mircea Stefancu
Numar pagini: 303
ISBN: 978-606-579-614-0

„Nu-i de mirare că domnul Tagomi n-a mai putut continua”, se gândi. „Asta este îngrozitoarea dilemă a vieţilor noastre. Orice ar fi, răul este mai puternic. Se luptă, atunci? De ce să mai alegi? Dacă alternativele sunt la fel...

Nu avem lumea ideală, pe care ne-am dori-o, în care moralitatea este simplă pentru că posibilităţile de cunoaştere sunt la îndemână. În care se face bine fără niciun efort pentru că evidentul poate fi identificat.”

Am ales acest citat destul de lung pentru că exprimă foarte bine nu doar esenţa cărţii ci şi esenţa vieţii în această lume imperfectă. Romanul de faţă este o secvenţă la fel cum secvenţe sunt şi poveştile personajelor. „Un proces în desfăşurare”. Iar sfârşitul este, ei bine… am să vă las pe voi să descoperiţi sfârşitul. Practic nu se întâmplă nimic clar. Sunt câţiva oameni care fac câteva alegeri, iar asta le influenţează viaţa şi nu prea. „Evident că mergem înainte, ca întotdeauna.” Iar în ceea ce priveşte alegerile pe care le fac, crezând că aleg între bine şi rău, rezultatele aduc şi bine dar şi rău în vieţile lor. În unele cazuri ajungi chiar să te întrebi dacă alegerile pe care le fac sunt bune, având în vedere că ar putea să-i distrugă. E foarte discutabilă noţiunea de bine şi rău pentru că depinde de perspectiva din care priveşti.

Philip K. Dick prezintă o istorie alternativă în care Al Doilea Razboi Mondial a fost câştigat de Germania şi Japonia care şi-au împărţit lumea între ei. Nici nu se putea ca două culturi şi mentalităţi mai opuse să stăpânească globul. În timp ce pentru germani rigurozitatea, idealismul practic şi tehnologia avansată sunt cele care dictează direcţia istoriei, aceştia având chiar ambiţia de a coloniza planeta Marte, pentru japonezi totul este mult mai subtil. Ei nu rad teritorii întregi de pe faţa pămâtului şi nu seacă mări sau oceane ca Germania. Japonezii, ca şi cuceritori, nu se impun în mod barbar, ci încearcă să înțeleagă ce se petrece în jurul lor, dorind să păstreze un fel de echilibru, subtilitatea şi bunul simţ stând la loc de cinste. Ei apreciază tot ce este reprezentativ pentru America cucerită, de la cele mai neînsemnate lucruri până la cele mai scumpe. Ei nu calcă în picioare o cultură ce cândva a fost înfloritoare, ci o admiră şi încearcă să o păstreze, însă nelăsând-o să-i schimbe propriile valori. O civilizaţie suficient de paradoxală ca să câştige un război, dar care, în acelşi timp, continuă să se ghideze după un Oracol vechi de cinci mii de ani.

În acest context, personajele, despre care nu am să vorbesc, ajung în posesia sau aud de o carte intitulată „Lăcusta”, în care este prezentată varianta în care Statele Unite şi Anglia sunt cele care au câștigat Războiul, adică realitatea nostră, a cititorilor. Această carte naşte semne de întrebare despre autorul ei care se presupune că ar trăi într-o fortăreaţă, ajungând să fie denumit „omul din castelul înalt”, de unde şi titlul cărţii de faţă. Deşi aceasta pare să fie axa întregului roman scris de Philip K. Dick, cea mai mare parte a cărţii este ocupată de vieţile mărunte şi deciziile nesemnificative pe care le iau personajele. Toate acestea doar pentru ca la final să se facă nişte dezvăluiri care îţi întorc universul pe dos şi te lasă cu nişte întrebări fără răspuns. Ca să dau un citat de pe coperta a patra a romanului: „…concluzia, uluitoare, se impune de la sine: întreaga lume este o nălucire populată de fantome.”

Acum să nu vă imaginaţi că aceasta este o poveste cu fantome. Nici vorbă. Este mai degrabă un mind-game care pune la îndoială noţiunea de realitate bazată pe percepţie. Aşa cum binele şi răul devin discutabile, la fel şi realitatea înconjurătoare îşi pierde tangibilitatea, sau soliditatea.

• Plusuri

  Provocarea intelectuală pe care o propune cartea ca întreg, unele pasaje profunde, chiar filosofice care te îndeamnă să gândeşti dincolo de ceea ce pare evident.

• Recomandari

  Celor pasionaţi de realităţi alternative şi celor cărora le place să filosofeze pe marginea unei idei abstracte.