Titlu: Un dulce miros de moarte
Autor: Guillermo Arriaga
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2008
Traducere: Olivia Petrescu
Numar pagini: 192
ISBN: 978-973-88-3923-6

Un dulce miros de moarte este un fals roman poliţist. O crimă petrecută într-un sat din Mexic trebuie răzbunată. Găsirea criminalului şi trama răzbunării sunt firele narative care însoţesc cititorul în descoperirea lumii rurale mexicane. Ura, sărăcia, dragostea, corupţia, generozitatea, credinţa sunt fragmente dintr-o lume „filmată” cu veridicitate şi parfum.

Ce faci atunci când descoperi un cadavru? Dar când, fără nicio dovadă, lumea vorbește despre tine și victimă de parcă ați fi fost îndrăgostiți nebunește unul de altul și ești nevoit să-i răzbuni moartea? Și ce mai rămâne de făcut atunci când până și tu începi să crezi tot ce auzi?

Ramon o găsește pe Adela – o fată „străină”, dintre persoanele care încă nu s-au integrat total în comunitatea din care face parte băiatul, pe câmp. Moartă. În jurul ei plutește mirosul morții, o duhoare dulceagă care îi fură mințile și îl face să-și închipuie felurite lucruri. Nu trece mult până când restul satului ajunge la locul tragediei și încep speculațiile. Fiecare sătean are propriile sale teorii, dar cea mai agreată e aceea că Adela ar fi fost omorâtă de către Țigan – un contrabandist care își face apariția în sat o dată la câteva săptămâni și care nu este văzut cu ochi buni de către restul comunității. Credulul Ramon este convins prin vorbe mărunte și fără nicio dovadă că Țiganul este făptașul și că moartea Adeleitrebuie răzbunată chiar de către el.

Romanul este construit din mai multe părți, fiecare cu propriile sale capitole, în care aflăm puțin câte puțin din viețile tuturor personajelor și, astfel, autorul ne oferă o imagine detaliată și complexă a comunității pe care a creat-o. Am apreciat dinamismul acțiunii, modul în care fiecare capitol se termină într-un punct culminant, diversitatea și portretele frumos construite ale personajelor, fiecare cu propriile calități și defecte pe care nu se tem să le afișeze și, nu în ultimul rând, simplitatea și naturalețea stilului în care această carte a fost scrisă. Singura mea nemulțumire a fost modul în care romanul s-a încheiat pentru că, sincer, aș fi vrut mai mult.

Cultura mexicană mi s-a părut dintotdeauna fascinantă, așa că, să citesc despre obiceiurile zilnice, simple, ale personajelor lui Arriaga a fost o adevărată plăcere. Am devorat cartea în câteva ore, cu mici pauze în care am încercat să pun piesele cap la cap și să deslușesc misterul. Bineînțeles că nu am reușit!

• Plusuri

  Cadrul rural fermecător al Mexicului, diversitatea personajelor, misterul din jurul morții.

• Minusuri

  Spre sfârșitul cărții, motivul de la care au pornit toate necazurile personajelor este lăsat pe plan secund și nu are parte de o rezolvare satisfăcătoare.

• Recomandari

  Pasionaților de thrillere.