Cititorul din peşteră
Scris de Raluca Alexe • 15 May 2008 • in categoria Lit. contemporana
0Autor: Rui Zink
Rating: 
Editura: Humanitas
Ce se întâmplă atunci când un profesor de literatură care a ştiut să se facă îndrăgit de studenţii săi şi care a citit probabil un munte de cărţi decide să îşi încerce şi talentul la scris? Poate eşua lamentabil- unii sunt făcuţi doar să analizeze- sau poate scrie poveşti grozave. Câteodată însă apare câte unul care scrie o mică bijuterie literară, iar unul din ei este chiar Rui Zink.
O numesc aşa nu neapărat datorită faptului că stilul ar fi fără cusur, deşi, nici în această privinţă nu prea aş avea ce să îi reproşez: puţină fantezie, puţin umor, limbaj accesibil dar şi câteva cuvinte alese, multe elemente de oralitate cu efect de lipici asupra degetelor şi referinţe la multe capodopere literare, când subtile (avem un marinar pe nume Keequog şi un căpitan al cărui picior se pare că ar fi fost smuls de o balenă albă) când directe. Şi, cel mai important, te "împiedici" la tot pasul de întrebări profunde.
Să nu vă aşteptaţi însă la un eseu filosofic despre viaţă; sunt câteva cuvinte de genul ăsta ("Toată lumea fură ceva de la cineva: bani, idei, muncă, timp, viaţă chiar.") dar Rui Zink a pornit cu altă idee la drum: el a creeat un manifest pentru citit, folosindu-se de instrumentele pe care le cunoaşte cel mai bine. A ieşit la lumină astfel povestea unui băiat care nu a pus mana pe prea multe cărţi (nici măcar la propriu) şi care, încercând să se ascundă pe o corabie, se trezeşte în mijlocul pustietăţii albastre alături de un echipaj aflat în căutarea unui monstru: Anibalector.
Anibalector nu este mâncător de oameni "de profesie", după cum probabil v-aţi gândit, făcând legătura cu faimosul canibal, deşi când este ameninţat nu se sfieşte să îi considere un alt fel de mâncare. Numele lui nu vine de la Hannibal Lecter ci de la animal lector. Pentru că asta este, un animal uriaş care îşi petrece viaţa citind cărţile de pe corabiile aruncate de mare pe insula sa. Cei doi devin printr-un concurs de împrejurări parteneri de discuţie şi vocea autorului care dă propriile sale răspunsuri la întrebări de genul "Ce faci dacă nu înţelegi o carte?", "La ce serveşte cititul?".
Iar acestea nu sunt tocmai de lepădat; aproape 100 de pagini de răspunsuri la întrebări pe care sigur şi le-au pus cei mai multi dintre cititori dar şi câţiva dintre "necititori". Până la urmă această poveste (pentru că da, are şi un punct culminant şi un deznodământ) cred că este scrisă mai degrabă pentru "necititori". Pentru prietenii cărţilor sunt spuse următoarele cuvinte:
"Ocazional, am" cum să spun" miraje. Îmi plimb ochii peste feţele din jur, feţele voastre şi, ici şi colo, mi se pare că văd un Anibalector. În miniatură, bineînţeles, sau latent."
Scrisă de Raluca Alexe
Citeste cele 17 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
sweet spune:
mi se pare mijto cartea nea citit din ea si profa de romana o vreu si eu imi poti da un site de unde o pot cumpara???? pls imi place sa citesc carti de genu asta
-
laslau spune:
vreu shi eu aceasta cartea care o gaseste online sa mio trimita shi mie la e-mailul [email protected]
-
Dan Andrei spune:
Haide laslau, tu si cea care au comentat mai sus sunteti de-a dreptul penibile. Invatati sa separati cuvintele in silabe, sa vorbiti “romaneste”, nu “r0m@n3sht3”, si mai vorbim…Si despre carte, ne-a pus si pe noi profa de romana sa o citim, da cred ca ne-a zis si ea o carte in graba, pentru ca atunci cand am intrebat-o in ce timp se petrece actiunea a facut o fata foarte lunga, s-a gandit cateva secunde si mi-a zis sa citesc cartea, si dupaia sa-i zic daca am nelamuriri…si tot am nelamuriri, pentru ca personajul principal, cand se ascundea in barca de “muschetarii regelui”, cand vorbea cu Anibalector despre televizor…Oricum cine citeste cartea face acelasi lucru ca si cand ar fi ascultat-o pe mama sau bunica lui tinandu-i o predica despre importanta lecturii.
Dupa parerea mea povestea cartii n-are nici un
Dumnezeu, si nu as recomanda-o nimanui, decat, cum am mai zis, daca mi-ar fi lene, pe moment, sa-i tin o predica despre importanta lecturii.
…Mai bine citeam comicsuri in alea 2 ore pierdute din viata.-
Dan Andrei spune:
Stiu ca o sa se trezeasca cineva sa ma corecteze, asa ca ma corectez eu inainte:
comics-uri, nu “comicsuri” :D -
Dan Andrei spune:
Raluca, tu ca adult ce parere ai despre cartea asta?
Si, daca poti, sa ma lamuresti si pe mine in ce timp se petrece actiunea:))
No offense, sunt doar curios.-
Raluca Alexe spune:
E ciudat ca ma intrebi ce parere am, tocmai sub recenzia pe care am facut-o la cartea asta. Iti sugerez deci sa citesti din nou ce am scris mai sus.
Cat despre momentul actiunii nu mai tin minte daca este specificat sau macar sugerat (au trecut 2 ani de cand am citit cartea). Nu cred insa ca este foarte important. Pana la urma cartea este o alegorie, Rui Zink pledeaza in favoarea cititului, iar timpul n-are importanta acolo.
-
-
-
-
Cristina M spune:
Chia azi mi-a fost recomandata sa o citesc.Din cate am aflat, mi se pare interesant.Dupa ce o s-o termin de citit, o sa-mi spun parerea…
-
Stefan spune:
Intr’adevar merita sa cititi aceasta carte!Si nu ma refer doar la iubitorii de lectura caci o carte de marimea”CITITORULI” se poate citi in 2 maxim 3 ore deci nu vad ce mare peirdere de timp ar fi.Oricum Andrei,sa afirmi ca o carte este o pierdere de timp este defapt un alt fel de a spune ca nu o intelegi:) totusi sa nu subestimam aceasta carte care desi nu este precum”alchimistul” lui coelho sau “simbolul” lui brown merita totusi citita….spor la lectura:)
-
anee spune:
este foarte foarte frumoasa:x nu mai comentati voi:)) din orice carte intelegi ceva..da dak te gandesti la cai verzi ;)) normal k nu intelegi..
-
Lili spune:
cartea nu a fost prea interesanta pentru mine…
daca mai vreti o carte in genul asta cititi DEODATA IN ADANCUL PADURIILili
Andrei Rosca spune:
16 May 2008 | 4:53 pm
vreau si eu cartea asta, te rog